Anul trecut, pavilionul galben a fost asezat in Uqbar. A fost un pavilion minunat, dar timpul sau a trecut. De altfel, nu am stat aproape deloc la pavilion. Am avut, acolo, o singura repriza matinala de scris, de vreo doua ore, la romanul "Samburele", in august. Iulia mi-a povestit ca, in timp ce lucram la roman, sub pavilion, motanul Sirtaki ma urmarea de aproape. Eu, cand scriu, nu aud si nu vad decat episoadele pe care le imaginez. In acest an ,avem un pavilion simplu, si azi, fetele mi-au facut surpriza, si l-au montat, in timp ce eu imi vedeam de lucru in Biblioteca Babel. Prima serie de cinci poze e din 2008. Urmatoarea serie e de azi, cand pavilionul e asezat in Tloen, curtea cea mai apropiata de casa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu