Ninsoarea aceasta fabuloasa,care va sfarsi prin transformarea orasului, intr-un munte de zapada, incat, furnicarul uman, nu va mai vedea nici cer ,nici stele, nu cade din tarie, si nici din coduri de alerta. Am dereglat masinaria universului, scriind, la romanul "Siberia'', si zapezile imaginate, se astern, acum peste pamant ,si peste pomi si peste case, iar cusmele de nea ale cladirilor, vor ajunge, in curand pana la cer. Musuroiul uman va dispare, din lumea sublunara, sub un munte coplesitor de promoroaca. Stam ,cuminte, visand la iarna siberiana si asternand pe hartie, povesti despre caderi apocaliptice de nea, cu fulgi mari cat nucile si cat merele, pana cand lumea nascuta din neant, a fost napadita de o avalansa alpina, si, privind pe geam, in noapte, am vazut cum se topeste frontiera dintre basm si oameni, si urgia se revarsa asupra pamantului. Eu sunt cel ce a adus napasta, asupra capetelor voastre !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu