Dupa cei mai dragi oameni de pe pamant, scriitorii, nu vin la rand, pentru mine, nici filosofii, nici pictorii, nici marii muzicieni, nici actorii si nici stralucitoarele "MISS", care dau lumea cu zgaibaracele peste cap. Ci pur si simplu ,jurnalistii. Are si Mirodan, o piesa de teatru intitulata "Ziaristii". Si Nino Palumbo a scris un roman intitulat "Ziarul". Nu pot uita, cum se adunau, paralel cu rafturile imense cu carti din Babel, munti de ziare, din care am facut o arhiva de statura Everestului. Mii si mii de zile de amor cu ziarul, fara exagerare si fara perversitate: amor platonic. Sa spui "mii de zile", nu e o exagerare in a 20212-a zi de viata. Iata si cartea "Insula in deriva. Romania in 1989", scrisa de mine, din sursele timpului, pe masura ce evenimentele defasurau un curs al Istoriei, nici de zei stiut, caci si zeii se schimba dupa marile zguduiri ale asezamintelor furnicilor umane. Sau caietul de 200 de file in care am consemnat "pe viu" revolutia in desfasaurare, incepand din 22 dec. 1989. Si sutele, nu zecile de caiete de insemnari scrise vreme de trei decenii, zi de zi , din mii de ziare, evenimente si trairi. Si, mai aproape de prezent, cele trei romane ce si-au extras sevele din toata aceasta truda. Si cartea noua, care e deja, cu mine, in sala de nastere. Si neprevazutul ce a explodat in existenta mea, punand cartea sub semnul intrebarii. Dar, pe cine iubesc azi? Incep cu femeile, ca sa nu ma pomenesc fan al clubului Gay. Pe Oana Dobre, pe Gabi Firea, pe Dana Grecu, si pentru a scurta lista, trec la grei: Ion Cristoiu, Radu Tudor, Sorin Rosca-Stanescu, Cornel Nistorescu, Mihai Gadea, Victor Ciutacu, dar si foarte multi altii. Traiesc cu aer si talk-show-uri.Dar dintre ziaristii care m-au intalnit in drumul meu, numai pe domnul care era si patron la Samtel, nu vreau sa-i citez numele, spre a nu-l deranja, il pot aminti cu drag. In rest, am avut de suferit din cauza presei. Lucrez intr-un sector sensibil, si an de an au loc, 2-3 evenimente reale ce pot provoca scandal mediatic, iar 2-3 alte cazuri sunt generate artifactual ,tocmai de oamenii de presa, care trebuie sa vanda stiri, pentru a cumpara paine. Eu, din toate interviurile date, am iesit jumulit. Am fript si eu carne de ziarist in vreo zece pamflete citite de cate zece oameni, si cu asta, eu am terminat cu presa. Bloggerii scriu de placere. Unii pun si reclama, dar nu e cazul meu. Eu vreau liniste asupra vietii mele neinsemnate, dar acum, cand poarta care duce dincolo, mi-e deja in campul vizual, accept un pic de vanzoleala, si o fac cu cele 5 bloguri ale mele, caci voi publica una din o suta de carti scrise. Iar cu jurnalistii, voi mai avea de lucru, cand ma va mana dracul sa o fac - recte, niciodata. Cel mult, sa-l mai altoiesc eu pe careva cu un pamflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu