Se implinesc 39 de ani de la marea inundatie care mi-a marcat intreaga existenta. In 13 mai 1970, apele Somesului au inceput sa curga pe strazi, asa cum ne imaginam ca ar fi bine sa fie, pe cand veneam in haita, acasa de la strand, doboriti de toropela verilor din orasul colbuit de campie. Apoi apa a intrat in case, inclusiv in cea a parintilor mei, casa aceea la care visez si azi, in care va incepe si actiunea noului meu roman la care voi lucra in curand. Cu 39 de ani in urma, priveam de pe acoperisul blocului de patru etaje de peste drum de casa noastra, cum ridicau elicopterele oamenii din urgie, agatati de franghii. Pentru noi, copiii nu era un dezastru, ci o aventura! Cursurile scolare au fost sistate, si urma cea mai lunga vacanta mare din viata, iar eu, fara amintirea vacantelor mari, nici n-as vrea sa ma gandesc la existenta mea terestra. Pentru familia mea lucrurile au luat o turnura tragica, caci tata a murit, la 13 zile dupa sinistru, dar fara legatura cu el. A murit in conditii dramatice. In acel an a absolvit fratele Viorel "Dreptul" la Cluj, Iar Petrica a inceput cei sase ani de Arhitectura la Bucuresti. Iata cateva poze din vremea de-atunci.
mai multe poze, aici, aici, aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu