Minuscule deplasari intre segmentele timpului

ALAN LIGHTMAN - " Visele lui Einstein :

"La Berna pe Viktoriastrasse nr. 27, o tanara sta in pat. Sunetele disputei intre parinti urca pana in camera. Isi astupa urechile, privind la o fotografie de pe masa, o fotografie a ei inca mica, ghemuita pe plaja alaturi de mama si de tatal ei. Langa un perete al camerei se afla un birou de castan. Un lighean de portelan se afla pe birou. Zugraveala albastra de pe perete s-a cojit si s-a crapat. La piciorul patului, o valiza deschisa, plina pe jumatate cu haine. Priveste la fotografie, apoi in timp. Viitorul este ademenitor. Se hotaraste. Fara sa termine impachetatul, o zbugheste afara din casa, acest punct al vietii sale, grabindu-se spre viitor. Trece de un an, de cinci ani, de zece ani, de douazeci de ani si in sfarsit, se opreste. Dar viteza este asa de mare, incat nu se mai poate opri inainte sa atinga cincizeci de ani. FAPTELE AU TRECUT IN GOANA PE LANGA EA, APROAPE INVIZIBILE. Un avocat chel ce a lasat-o insarcinata, apoi a plecat. Un an confuz la universitate. Pentru un timp, un mic apartament la Lausanne. O prietena din Fribourg. Vizite rare la parintii imbatraniti. Camera de spital unde a murit mama ei. Apartamentul igrasios din Zurich, mirosind a usturoi, unde a murit tatal. O scrisoare de la fiica ei, acum traind undeva in Anglia. Femeia isi opreste rasuflarea. Are cincizeci de ani. Sta in pat, incercand sa-si rememoreze viata, privind la o fotografie a ei inca mica, ghemuita pe plaja alaturi de mama si de tatal ei."

Alexandru George - "Intr-o dimineata de toamna"

Decat un tipat de sinceritate, pierdut in haul spatiului infinit, mai de folos este o fraza elaborata.

Orice act de creatie este o eruptie inafara, o iesire in lume, o insurectie impotriva a ceea ce este, deci a ordinii universale, cata va fi existand.

SCRISUL este cea mai tacuta activitate a omului si tacerile constituie primul spatiu de rezonanta a ceea ce am vrea sa se numeasca opera.

DRAGOSTEA este acaparatoare si, asemeni surorii ei bune, iluzia, e chiar tiranica. Isi are sensul in ea insasi, dar si-l cauta, totusi, chinuitor si absurd, in afara, pentru ca de nimic nu e sigura decat de ceea ce ii vine printr-o actiune asupra altuia, printr-o cucerire.

Poate ca VISUL este un indemn pentru orice scriitor sa-si verifice dreptul de a nu tine seama de o anumita ordine a realitatii, pentru a fugi dupa o alta ordine a lumii.

Herta Muller - Premiul Nobel pentru Literatura pe 2009

Scriitoarea germana de origine romana Herta Muller a luat Premiul Nobel pentru Literatura pe anul 2009.

Va doriti un dictator ?

Pproblemele nu vor fi rezolvate de niste alegeri, de o coalitie de partide sau prin victoria unui sistem asupra altuia.Noi suntem mediteraneeni. Suntem, fie ne place sau nu,o rasa de metisi formati din greci, latini, vizigati, huni de-ai lui Attila. Noi traim asa cum am facut-o de secole, intr-un echilibru precar de interese tribale si familiale. Cand balanta se apleaca, chiar foarte putin, ajungem la dezordini sau chiar la razboi civil. Cand luptele devin prea sangeroase, apelam la biserica, sau mai rau,la un salvator, care ar putea fi un dictator."

Morris West - "Salamandra"

Arturo Uslar Pietri - "Insula lui Robinson"

"Timp de mai bine de 20 de ani, a renuntat la numele de Rodriguez si si-a spus Robinson. Atunci a descoperit Insula. Si s-a stabilit pe ea, spre a n-o mai parasi niciodata. Insula de singuratate pe care nu ajungeau decat naufragiatii. Trebuia sa invete totul din nou, asa cum invatase Robinson, sa traiasca singur si sa se foloseasca de mijloacele proprii. Sa faca totul singur, ca sa nu depinda de nimeni, doar din ramasitele naufragiului. Putinul ce se mai putea salva din vechea lui viata, din formele inselatoare, din cunostintele inutile, CA SA AJUNGA LA OMUL CARE SE AFLA INCHIS IN INTERIORUL LUI. O INSULA SALBATICA, INCONJURATA DE MARI NECUNOACUTE, pe care esuau naufragiati, barci pierdute, stranii vizitatori si amintiri."

Golem

"Necunoscutul ce bantuie prin locurile astea, din timp in timp, trebuie sa fie o fiinta a inchipuirii, plasmuita, mai intai, in gand, de rabinul medieval, inainte de a fi fost incorporat in materie.si acum, la rastimpuri egale, cand constelatiile se perinda astrologic in zodia in care a fost facut, SE INTOARCE IARASI, chinuit de setea unei vieti materiale."

Eugene O'Neill - "Straniul interludiu"

Straniu interludiu ! Da, vietile noastre sunt doar niste interludii stranii si sumbre in desfasurarea electrica a lui Dumnezeu-Tatal! (...) Cele cateva romane pe care le-am scris nu sunt altceva decat niste povesti trase de par pentru oameni mari, cu femeiusti batrane si spirituale, cu holtei cinici, cu personaje ciudate, vorbind in dialect, cu oameni insurati care intotdeauna se admira si se respecta reciproc, cu amanti care ocolesc iubirea in soapte stinse! Asta am fost, un flecar amagitor,spunand minciuni in soapta ! Acum, am de gand sa scot un urlet din fundul rarunchilor si sa fac lumina peste umbra minciunilor. Am sa strig : "Asta-i viata si sexul, acestea sunt pasiunile, ura, regretul, bucuria, suferinta si extazul, acestia sunt barbatii si femeile, fiii si fiicele,ale caror inimi sunt slabe si tari, al caror sanga este sange, si nu sirop de calmat nervii".

Rafael Sanchez Ferlosio - "Raul Jarama"

"Cum statea culcata, vedea celalalt mal, campul gol din spatele acestuia si apele intunecate peste care noaptea crestea si avansa invadand pamantul, cucerind inaltimile tufa cu tufa,pana cand le invalui cu totul. Un intuneric cenusiu, sfios si felin care pandea sa apuce pamantul ca o lighioana. In aer plutea o tainica primejdie de gheare, de labe si de dinti ascutiti. Era o noapte olfactiva, vorace si sangeroasa, ce umplea de groaza vizuinile materne lipsite de aparare."

George Calinescu - Vera

Inca un an din timpul
Ce harazit mi-e parca
Plutiti spre viitor
Suiti in a mea barca
Si par de-a pururi tanar
Desi la par carunt
Caci a lui Cronos coasa
Stiu iscusit sa-nfrunt.
Vijelios la fire
Cu sufletul curat
V-am fost de-atatea ori
Supus si imparat.
Nu am lasat ca vorba
Vicleana sa ma-mbete
Pe cel inselator
L-am spintecat cu sete.

(...)

Iar Vera care-acum
Mania mea n-o gusta
Plangand cu-amaraciune
In a ei veche fusta
Cand o va regasi
Pe fundul vreunui scrin
Ma va gasi suav
Si de blandete plin.
Va zice : "Unde-i el
Cu tunet sa ma certe
Si-apoi ca dupa ploaie
Sa rada si sa ierte?"

Ovidiu la Tomis

I-a fost dat Tomisului sa-l adaposteasca pe marele poet latin Ovidiu, intr-o epoca prea plina de razboaie, de neliniste si de restrisiste.Cununa de laur ii cazuse de pe frunte, poetului "Iubirilor" "Metemorfozelor", odata cu dizgratia imparateasca. Ajuns in Scitia Minor, pe tarmul bantuit de vanturi, geruri si de barbarii salbatici, al Pontului Euxin, delicatul poet al Romei avea sa se cutremure. Nu era pe potriva naturii si oamenilor aspri ai locului, el poetul rasfatat de viata, pana atunci.

Zilele sunt cumplite si geroase, vanturile matura tarmul golas iar peste zidurile cetatii, trec navalitorii barbari. Nu mai e demult liniste-n cetate. Poetul scrie la lumina slaba a opaitelor, la focul slab, infrigurat si bolnav. Trec anii si imparatul ramane neanduplecat. Si-n locul poeziilor de dragoste, strabatute de eleganta, de gratie usoara, iau calea spre Roma infriguratele strigate de durere din "Ponticele" si "Tristele".

(Florenta Albu)

Legenda Golemului

Din "GOLEM" de Gustav Meyrink : "Mi sa intampla sa ascult casele in vis, nevazuta lor respiratie, si sa aflu, uimit, plin de teama, ca, sunt, de fapt, stapanele strazii. Le sta in putere sa-si instraineze viata, sentimentele si sa le soarba inapoi - ziua le imprumuta cui locuiesc in ele, si noaptea, le storc cu camata indarat. Daca insir in gand oamenii ciudati care stau in ele, aratari, fiinte fara consistenta - nenascute din pantece de mama - cu ganduri si fapte facute parca din bucati adunate la intamplare - atunci ma simt indreptatit sa cred ca visurile mele ascund adevaruri obscure, din care nu pastrez, cand sunt treaz, decat impresii, licariri de basm. Atunci invie in mine, pe nesimtite,legenda golemului-strigoi, omul artificial pe care, candva, aici in ghetto, un rabin cabalist l-a plamadit din elemente, chemandu-le la viata, la o existenta de robot fara minte, strecurandu-i intre dinti cuvantul cu putere magica. Si, dupa cum, golemul, in clipa in care i se lua din gura misterioasa silaba a vietii, incremenea ca un chip de lut , mi se parea ca si oamenii acestia, cu totii, s-ar prabusi pe loc fara viata, daca in creieri li s-ar stinge o idee oarecare, marunta, o aspiratie minora, sau un obicei fara noima, ASTEPTARI CETOASE, TINTITE IN GOL "

Alexandru cel Mare

Azi este ziua de nastere a lui Alexandru cel Mare. Cum sa pot vorbi intr-o asemenea zi despre alde Flutur, Cocos, Musca, Mazare, Ridzi, Bouleanu, Stolojeg, Basina, Gainusa sau Izmana?
Las pentru mai tarziu acest capitol, necesar in fiecare zi, caci fara pamflete viata nu este sanatoasa.

Lumea pe care ti-o doreste inima

Intr-o incercare de colectie S.F. dinspre finalul perioadei bolsevice, la noi, s-a ajuns la trei volume de povestiri publicate pe parcursul a cinci ani. Dar ce carti! In volumul "Intamplari dintr-un univers al pacii", am citit povestirea "Lumea pe care ti-o doreste inima" de Robert Sheckley. Actiunea este plasata dupa un razboi devastator, care a pus capat civilizatiei. In lumea de fiare contorsionate, printre care se plimba guzgani mai mari decat pisicile, un domn Tompkins, tine un asa-zis "magazin al lumilor'', bazat pe o inventie a sa care-i permite experimentatorului, ce poate plati pretul experientei, sa se plaseze temporar in lumea dorita. Domnul Wayne plateste cu o pereche de cizme cazone, un cutit,doua colace de sarma de cupru si trei cutii mici de conserve de carne, si este liber sa plonjeze in cea mai dorita dintre lumile posibile. Experimentul te poate plasa in orice lume.Daca nutresti gandul de a ucide, ajungi in lumea in care te poti tavali in sangele victimelor. De vrei putere, alegi o lume in care esti Dumnezeu. Poti sa obtii cerul sau iadul, cu orgii, betie, amor, glorie... Dar domnul Wayne, iesind din magazin, uita de catastrofa ce a distrus lumea, si merge, pur si simplu, acasa, unde petrece cu sotia si copiii - care in lumea de dupa razboi nici nu mai sunt in viata - o vara obisnuita. Spre toamna, fetita se imbolnaveste de pojar, iar dl. Wayne se redesteapta in magazinul lumilor, si se delara multumit de lumea pe care si-a ales-o. Apoi comentand despre razboiul care i-a omorat pe ai sai si a distrus intreaga lume, aduga: "Cel putin sa nu zicem ca nu am aratat ce putem". Vedeti ,oameni buni, de ce cred ca un astfel de razboi este posibil?

"Lunga vara firbinte" nu va mai fi

William Faulkner a creat o lume aparte de lume, pe care a plasat-o in zona sudista, si in constiinta noastra. Trilogia sa formata din romanele "Conacul", "Catunul" si "Orasul". a stat la baza unui serial fascinant de televiziune, aflat la distanta ca de la cer la pamant fata de telenovelele de azi care nasc monstruleti ce voteaza cu manelisti, cu alde basexu, eba, ebola si alte boli pestilentiale. Serialul se intituleaza "Lunga vara fierbinte", si cei ce-l cunosc, din ce in ce mai putini in viata, stiu ca de astfel de comori nu vom mai avea parte intr-o lume in care si sufletul e de vanzare. Eram student cand am citit cartile, care sunt altceva decat serialul, mult mai complexe si de neuitat. Era in romanul "Orasul", un oligofren indragostit de o vaca, cu care facea dragoste in grajd, pandit de pustime, prin crapaturile din pereti. Dar el o iubea si alerga dupa ea pe camp, si odata, s-a surpat sub ei un mal de rau, si rostogolindu-se spre apa, amestecati in glod, vaca i-a scapat o balega peste gura, dar era o balega de la iubita, adica, ceva sublim. Ilustrez acest articol-amintire - nu , nu eu eram acela - cu cateva din cartile de Faulkner din Biblioteca Babel.

ELDORADO

Am scris despre dezmostenitii crizei din America, carora bancile le-au luat casele, din cauza ca nu-si mai puteau plati ratele. Acestia au facut adevarate orase de corturi, la marginea oraselor adevarate, in care nu mai au unde sa locuiasca. Un alt fenomen derivat din criza este aparitia, in muntii din U.S.A. , a unui mare val de cautatori de aur, de parca timpul a fost dat in urma cu 150 de ani ! Vine gripa porcina, si oamenii se vor retrage in munti si din calea ei, precum in romanul "Pestera ciumatilor" de Jean Charriere. Si ramane campia pustie!

Ingerul a strigat de trei ori

Eram in ultima clasa de liceu in 1973, cand ingerul a strigat pentru prima oara, pentru mine. Romanul "Ingerul a strigat" de Fanus Neagu a aparut atunci la Editura Eminescu, in colectia "Romane de ieri si de azi". Prima editie, despre care nu stiam inca, fiind prea mic pentru o carte atat de mare, a aparut in 1968. Am citit cartea pe loc, in 1973, si am devenit, pentru totdeauna un admirator al lui Fanus Neagu, care nascut in 1932, este in viata, acum cand scriu, urandu-i sanatate si carti noi! In 1975, ingerul a mai strigat odata, si am recitit cartea si in colectia " Romanul de dragoste". Zeci de oameni au citit aceasta capodopera la recomandarea mea. Azi, ingerul a strigat pentru a treia oara, si nu m-am putut abtine sa nu cumpar si formidabila editie din "Biblioteca pentru toti", resuscitata de "Jurnalul National", adica de domnul Tuca, care pacat ca nu e fatuca, caci m-as amoreza pe loc de el, de dragul revenirii la viata a colectiei B.P.T., la initiativa sa. Voi raspunde cu o noua lectura a romanului indragit, si acum, la a treia strigare ! Mai ales ca sunt pe pragul de a scrie romanul "Siberia", din ciclul "Big- Bang", cu actiunea plasata pe firul vietii mele, incepand din 1973, anul in care am facut cunostinta cu acest roman fermecator!

Vei fi pentru mine, fara seaman in lume...

Ma intorc, in timp, cu patru decenii in urma, si iata ca ne aflam la sedinta cercului de franceza, condus de profesorii Monica Dobrei si Gyorgy Baricz, de la liceul nostru din Satu-Mare, cand, am interpretat, cu colegii "Micul Print", de scriitorul si aviatorul lyonez Antoin de Saint-Exupery, disparut in misiune in 1944, in timpul razboiului. A trecut de-atunci, o viata de om - viata mea - dar nu mi-a mai fost data, intr-o existenta de cititor infocat, bucuria de a mai gasi un text atat de special despre prietenie, cum este cel pe care-l redau aici, din "Micul Print":

" - Oamenii- zise vulpea- au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. E singurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?
- Nu- zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna "a imblanzi?"
- E un lucru care prea e dat uitarii- zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi..."
-A-ti crea legaturi?
-Desigur- zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi. Daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. TU VEI FI PENTRU MINE, FARA SEAMAN IN LUME. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume... "

Ma despart cu greu de micul print.Voiam sa scriu mai mult, dar voi reveni, cel putin pentru citatul cu "ritualurile". Si mai vreau sa scriu, despre piesa "Din viata insectelor", jucata pe scena, de asta data, de colegii de facultate din Timisoara, dar o voi face-o, desigur, alta data...




.

Parul tau e o flacara

Fratele meu Petre, era cu trei ani mai mare decat mine, si, de mici copii, ne-am luat obiceiul de a ne pune, in discutziile noastre, care adesea deveneau dispute, pe pozitzii contrare.Daca unul dintre noi gasea ca ceva e bun sau frumos, celalalt contesta, dar cu argumente, care uneori deveneau sofisticate sau chiar abstracte. Am scris ,si eu, cum a scris si el, la vremea aceea, niste pozele, ca sa nu le zic chiar poezii. Dar mi le-a desfiintzat cu o fortza a argumentului care m-a convins sa nu mai pierd vremea cu asa ceva. Totusi, nu ma puteam da batut, si am gasit o cale de a-i dovedi ca nu este un judecator infailibil, in asa fel incat sa recunoasca insusi ca a gresit. Si m-am pus pe cautat o poezie de Blaga, care sa nu fie "nici prea-prea, nici foarte-foarte", incat sa-mi pot lua curajul sa declar ca am scris-o eu. Ziua intreaga am citit Blaga. Cunosteam bine poeziile sale, si inca si azi pot recita zeci de poezii din Blaga, pe de rost. Am strabatut, infrigurat, "Poemele luminii", "Pasii Profetului", "In marea trecere", "Lauda somnului", "La cumpana apelor", "La curtzile dorului", "Nebanuitele trepte", "Mirabila samantza", pana cand, hat-departe, in "Vara de noiembrie", am gasit ceea ce credeam ca e potrivit scopului meu. Si anume, poezia "M-am oprit langa tine". Redau un fragment din aceasta poezie plina de taina si fior, si ma intreb cum de am indraznit sa mint cu premeditare ca as fi scris-o eu. ..."M-am oprit langa tine, cand tacerea ta/ mi-a spus: NU MA ATINGE!/ M-am oprit langa tine/ descoperind ca parul tau e o flacara/ pe care vantul nu o stinge"... Nu redau mai mult, pentru aceasta amintire ,din poezia care azi, ma rascoleste... Desigur, Petrica a ripostat, cand i-am citit "poezia mea", spunand ca e o tampenie. Apoi, cand am crezut ca-l dau gata, dovedind ca e scrisa de Blaga, a rectificat : " E o poezie proasta de Blaga". Ceea ce nu cred ca gandea cu adevarat. Amandoi am fost, in viatza, ferventzi admiratori ai lui Blaga. Din pacate, fratele meu, care a fost arhitect, a murit la varsta de 54 de ani, in 2006, si, de atunci, lumea este si pentru mine un loc bizar ,pe care l-as parasi degraba...

BIBLIOTECA BABEL

"Scrierea metodica ma distrage de la conditzia prezenta a oamenilor. Certitudinea ca totul este scris ne anuleaza sau ne schimba in fantasme. Eu cunosc districte intregi unde tinerii se prosterneaza in fatza cartzilor si le saruta cu evlavie paginile, dar nu stiu sa descifreze nici o litera. Bolile, discordiile eretice, ratacirile care inevitabil degenereaza in banditism, au decimat populatzia. Cred ca am amintit de sinuciderile care se inmultzesc an de an. Si poate ca ma inseala batranetzea si frica, dar banuiesc ca spetza umana - unica - e pe cale de disparitzie si ca Biblioteca o sa dureze mai departe: iluminata, solitara, infinita, inutila, incoruptibila, secreta. Am spus INFINITA. Nu am interpolat acest adjectiv dintr-un obicei retoric; nu este ilogic sa gandesti ca lumea este infinita''.


Jorge Luis Borges

John Updike- "A Month of Sundays"

"Cotidianul" ne-a daruit in aceasta zi binecuvantata, romanul "O luna de duminici" de John Updike. Nici nu stiu, pe care din cele 5 cartzi citite de acest autor, pe care, visez sa-l vad publicat cat mai frecvent, sa v-o recomand.Poate "Vrajitoarele din Eastwick"? Mai bine va las sa alegetzi. Iata cele 6 volume pe care le am, de autor, in Biblioteca Babel: