Ca de obicei, era intuneric deplin cand m-am trezit din somn. Am stat, cam o ora pe ganduri, inainte ca motanul Sirtaki sa-mi apara la geam. A iesit din casa dupa miezul noptii. Seara in timp ce-l dezmierdam, mangaindu-i blanita, torcea, si in torsul cu care raspundea afectiunii mele, torceau, odata cu el, toate pisicile pe care le-am avut in viata. Atunci, o mare caldura mi-a molesit sufletul, si am simtit cat de mult ii iubesc pe toti ai mei, vii si morti, si cat sunt de impacat cu gandul sa parasesc, la randul meu, aceasta viata. Dupa ora mea de asteptare, matinala, a aparut la geam Sirtaki, pe care-l mangaiasem seara, si l-am primit in casa. Intai a mancat, apoi "s-a pisicit", miorlaind dulce si frecandu-se de mine, dupa care, s-a spalat si s-a lipit de trupul meu, adormind in scurt timp. Ridicandu-ma, m-am uitat la unul din cele trei ceasuri de perete din Babel, la lumina lanternei. Este un ceas pe care voiam sa-l daruiesc cuiva, dar s-a dovedit mai mare decat cutia in care voiam sa-l expediez. Si ceasul arata o ora neverosimila : 8,30. Uitandu-ma la alt ceas, am costatat ca este dor ora 6,30 , ceea ce parea a corespunde timpului real. Stiam bine ca am modificat toate ceasurile, conform orei de vara, si totusi, in sfera acelei aduceri la zi, mi-am plasat banuielile privind neconcordanta observata. Dar cand am aprins lumina, am vazut ca acele ceasornicului grabit se rotesc in sens invers, celui firesc. Este un ceas neobisnuit, care nu ticaie, ci taraie ca o ploaie, si minute in sir, din dimineata ploioasa, ma intrebam, cu privire la sunetele din biblioteca, care dintre ele vin de la ploaia ce bate in stresini, si care de la ceasornic. Am scos bateria, am pus-o la loc, si sensul de miscare acelor de ceasornic a redevenit cel firesc. Apoi, revenit de la toaleta, am gasit ceasul oprit. In toate intamplarile vietii, eu caut sa identific si sa deslusesc semne si intelesuri secrete. Iar paradoxurile legate de speculatiile despre timp, ma preocupa anume. Nu m-am lasat, am pus o baterie reincarcabila, ceasul a reintrat in ordine, si am inteles ca a fost un deranjament electro-mecanic, pe un tip nou de ceas, care nu ticaie, ci taraie continuu, ca ploaia. Dar intrebarile raman . Ce sa insemne aceasta goana a secundarului, in sens opus acelor de ceasornic ? De ce s-a oprit ceasul ? Ce legatura sa fie intre acest incident si relatia mea cu persoana careia intentionam sa-i daruiesc ceasornicul? Este o coincidenta acauzala semnificativa, sau nu este nimic ? Ploaia taraie neconenit, inganandu-se cu taraitul ceasului care nu ticaie ca alte ceasuri, pentru a marca scurgerea secundelor spre viitor, in prezentul etern. Iar eu continui sa ma intreb : ce s-a intamplat?
