Schelet de galion spaniol intr-un camp de maci

GGM - "Un veac de singuratate" :

"Cand se desteptara, cu soarele sus, ramasera stupefiati, fascinati. In fata lor, in peisajul frumos al ferigilor si palmierilor, ALBIT IN PULBEREA DE LUMINA TACUTA A DIMINETII, aparu un enorm galion spaniol. Acesta era usor inclinat spre tribord si de pe catargul intact atarnau ramasitele mizere ale panzelor, intre odgoane inflorite cu orhidee. Botul navei, acoperit cu o carapace uniforma de remore fosilizate si de muschi fin, era adanc infipt in solul stancos. TOTUL PAREA INSCRIS INTR-UN CERC IZOLAT DE RESTUL LUMII, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea paserilor. In interiorul navei, pe care membrii expeditiei il explorara cu infrigurare, nu exista altceva decat un tufis des de flori. ( ... )

Multi ani dupa aceea, colonelul Aureliano Buendia, traversa la randul sau regiunea, cand aceasta era deja strabatuta de o cursa postala regulata, si nu mai gasi alta urma a vasului, decat scheletul carbonizat intr-un camp de maci.''

Bătălia de la Stalingrad

Conflictul: Al doilea război mondial, Frontul de răsărit

Data: 21 august 1942 – 2 februarie 1943

Loc: Stalingrad, Uniunea Sovietică

Deznodământ: Victorie decisivă sovietica

Bătălia de la Stalingrad a fost un punct de cotitură dintre cele mai importante ale celui de-al doilea război mondial şi este considerată cea mai sângeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate şi de lipsa de grijă pentru populaţia civilă, manifestate de ambele părţi angrenate în conflict.

Bătălia include campania de bombardamente a oraşului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul Rusiei, atacul terestru german asupra oraşului, luptele din interiorul oraşului însuşi şi contraofensiva sovietică care, în cele din urmă, a încercuit şi distrus forţele germane şi ale celorlalţi aliaţi din cadrul Axei din oraş şi din raionul oraşului. Numărul total al pierderilor este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa datelor exacte este datorată refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari şi ar fi demobilizat eforturile de război. Forţele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit şi nu şi-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării patriei, luptă care a dus în cele din urmă la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste.

Elena Vacarescu -- Viata trecatoare a omului

Descendenta in linie directa din spita glorioasa a Vacarestilor - poeti, nepoata a lui Iancu, autorul "Primaverii amorului", Elena Vacarescu (1864 - 1947) a incheiat sirul stramosilor care au raspuns cu pana si cu inima, celebrului testament al lui Ienachita. Prin opera literara cat si prin vasta sa activitate, ea s-a pus neincetat, din dragoste si cu ambitie, de la varsta adolescentei si pana la cea de octogenara, in slujba culturii romane si a afirmarii spiritului national dincolo de meridianul locului.

Din "Memorii" de Elena Vacarescu :

"Inaintasii mei m-au invatat ca viata trecatoare a omului atarna usor in cumpana eternitatii. Suntem, fiecare dintre noi, o celula dintr-un corp imens, pe care mintea nu-l poate pricepe in intregul sau. Atat stim ca suferintele noastre personale, ca viata si moartea fiecaruia se pierd in curgerea vremurilor. Lucru ciudat, omul nu transmite posteritatii decat partea cea mai impersonala din personalitatea sa. Nu miram uneori ca viata unor ilustre personaje istorice nu s-a pastrat decat sub forma simplificata a legendei, sau ca un simbol abstract. Simplificare admirabila, care ar trebui sa ne umple de umilinta, caci ea dovedeste fara replica nimicnicia vietii personale ! Pe langa pumnul de cenusa, ce mai ramane din trecerea noastra prin viata? Ramane ceva imponderabil si totusi puternic, ceva nematerial dar nespus de activ, ramane ideea, domnilor! Fiecare om este exponentul unei ideei, iar adevaratii nemuritori sunt cei ce au fost in stare sa moara pentru ideile lor!"

Orice om stie ca va muri odata

"Orice om stie ca va muri odata; unii de la o varsta inainte merg pana acolo incat isi pregatesc mormantul si hainele de inmormantare. De testament, nu mai voabesc, este o obisnuinta banala mai ales intre cei care lasa in urma lor avere, si nu le este indiferent cui ii va ramane.
Cat despre testamentul sufletesc, ni-l facem tot timpul, fara sa ne dam seama, in corepondenta cu prietenii, orala sau scrisa,prin care ne exprimam parerile noastre asupra vietii. Si tot ce construim temeinic, stiind ca are sa ne supravietuiasca, nu-i altceva decat dovada ca suntem constienti de pieirea noastra viitoare. Ne pregatim de moarte, intr-adevar, dar fara sa ne dam un termen. In acest fel, moartea ramane un fenomen ipotetic, devenind real numai pentru cei ce mor in jurul nostru."

Radu Tudoran - "O suta una lovituri de tun"

Boierii catre Stefan-Voda

"Scriem tie, Stefan voievod : AI TU OARE OMENIE, ai tu minte, ai tu creier, de-ti prapadesti cerneala si hartie pentru un COPIL DE CURVA, pentru fiul Caltzunei, si zici ca-ti este fiu?
Daca ti-e fiu si vrei sa faci sa-i faci bine, atunci lasa-l dupa moartea ta, sa fie domn in locul tau si pe muma-sa tine-o de doamna, CUM AU TINUT-O IN TARA NOASTRA TOTI PESCARII DIN BRAILA si invata-ti tara cum sa te slujeasca, iar de noi sa te feresti, CACI DACA CAUTI PE NAIBA, AI SA-L GASATI"

A.D.Xenopol - "Istoria romanilor din Dacia Traiana", vol.2, pg.354

(Scrisoarea boierilor braileni si buzoieni, catre Stefan cel Mare)