Va lovi asteroidul Apophis Terra in 2036 ?

NASA declara ca asteroidul Apophis, descoperit in anul 2004, care se indreapta spre Terra si va intersecta orbita planetei, in 2036, are o evolutie care reduce riscul ciocnirii cu planeta noastra. Inteleg ca locul meu de veci nu va fi zguduit.

Astronautul Edgar Mitchell: extretereştrii există! - VIDEO

Hotnews - Sambata, 25 Aprilie 2009

Viata extraterestra exista insa adevarul este ascuns de catre guvernul Statelor Unite, a declarat fostul astronaut american Edgar Mitchell, potrivit CNN. El a facut aceste declaratii in timpul celei de-a cincea editii a X-Conference, dedicata celor care cred in farfurii zburatoare si in forme de viata extraterestra.

"Nu suntem singuri. In opinia mea, destinul nostru... este sa devenim parte a comunitatii planetare... Trebuie sa fim pregatiti sa ajungem dincolo de planeta noastra si dincolo de sistemul nostru solar pentru a descoperi ce se intampla cu adevarat acolo", a afirmat fostul astronaut, care a pilotat modulul lunar in timpul misiunii Apollo 14, in 1971.

Mitchell a declarat si ca a incercat sa elucideze asa-numitul "incident Roswell", locul unde s-ar fi prabusit, in 1947, o nava extraterestra, insa a fost impiedicat de catre autoritatile militare. Localnicilor "li s-a spus sa nu vorbeasca despre experienta lor de catre militari", afirma Mitchell.

"Le spun celor care nu cred: cititi cartile, studiati stiinta, incepeti sa intelegeti ceea ce se intampla. Deoarece, fara urma de indoiala, suntem vizitati", a afirmat fostul astronaut. "Universul in care locuim este mult mai minunat, captivant, complex si cuprinzator decat am fost noi in stare sa intelegm pana in acest moment".

Raspunzand afirmatiilor lui Mitchell, un purtator de cuvant al NASA a declarat ca agentia spatiala americana "nu urmareste OZN-uri. NASA nu este implicata in nicio musamalizare a vietii extraterestre pe aceasta planeta sau oriunde altundeva. Punct".


Mitchell afirma ca extraterestii ne-au contactat deja

Declaratia facuta de Mitchell la X-Conference nu este prima legata de existenta OZN-urilor. In vara trecuta, el a afirmat ca extraterestrii au contactat Pamantul de mai multe ori, insa NASA a pastrat secretul timp de 60 de ani.

Astronautul a spus atunci ca cei care au intrat in contact cu extraterestrii i-au descris pe acestia ca aratand precum sunt descrisi in cultura populara: niste fiinte "scunde, cu ochi mari, care par bizare oamenilor".

"Am fost destul de privilegiat incat sa aflu ca am fost vizitati si ca fenomenele OZN sunt reale", a spus Mitchell. "Am facut parte din cercurile militare si ale serviciilor secrete, care stiu ca, dincolo de ceea ce se cunoaste public, am fost vizitati", a adaugat acesta.
Tags: edgar mitchell astronaut extraterestri

---

Un satelit rusesc s-a ciocnit cu unul american

Joi, 12 Februarie 2009

Un satelit american a fost implicat, marţi, într-o extrem de rară ciocnire pe orbită cu un satelit militar rusesc inactiv, în urma coliziunii rezultând sute de fragmente care riscă să pericliteze viitoarele lansări spaţiale ale tuturor naţiunilor.

Potrivit Reuters, aceasta este prima ciocnire între sateliţi cunoscută oficial. Fragmentele rezultate ameninţă atât alţi sateliţi, cât şi echipajul de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (SSI), au menţionat oficiali ai Comandamentului Strategic al Statelor Unite (USSC), care urmăresc îndeaproape evo luţia „de şe urilor“ de pe orbita terestră.

Autorităţile spaţiale americane şi ruse încearcă în prezent să localizeze toate resturile celor doi sateliţi şi să le introducă în bazele lor de date. Accidentul s-a produs la 780 de kilometri deasupra Siberiei, o altitudine la care se întâlnesc frecvent sateliţi meteorologici, ştiinţifici şi de comunicaţii. „Este o orbită foarte importantă pentru o mulţime de sateliţi“, a declarat colonelul Les Kodlick, de la USSC. El a precizat că satelitul american aparţinea consorţiului Iridium şi avea o masă de 533 de kilograme.

Satelitul rusesc era de tip Kosmos- 2251 şi cântărea 900 de kilograme. De partea rusă, generalul Aleksandr Iakuşin a menţionat că satelitul pierdut fusese lansat pe orbită în 1993, dar că „nu a mai fost folosit“ încă din 1995.

Perturbări limitate şi riscuri minore

Corporaţia Iridium, specializată în comunicaţii, a declarat că va lua „măsurile necesare pentru înlocuirea satelitului pierdut“ şi că accidentul nu a cauzat decât „perturbări limitate“ în funcţionarea reţelei sale. Iridium operează o reţea de aproximativ 66 de sateliţi de comunicaţii (voce şi date) operaţionali, plus rezerve aflate deja pe orbită. Respectivele rezerve pot prelua rolul unui satelit pierdut în maximum 30 de zile.

Cotidianul american „Washington Post“, care citează un raport al NASA, apreciază că atât echipajul SSI, cât şi staţia în sine sunt expuse unui risc „minim şi în limite acceptabile“ de a fi lovite de fragmentele de sateliţi. „Staţia spaţială are capacitatea, în caz de nevoie, să execute manevre de a evita obiectele periculoase“, a asigurat purtătorul de cuvânt al NASA, John Yembrick. SSI zboară pe o orbită mai joasă, de 354 de kilometri, menţionează AFP. De la lansarea Sputnik 1, în 1957, pe orbita Pământului au ajuns aproape 6.600 de sateliţi artificiali, din care în prezent mai sunt operaţionali cam 1.100, potrivit NASA.

Jupiter deasupra Mediteranei

Marte a fost o planeta albastra

Marte a fost, cu siguranta, unul “albastru”, au anuntat astazi cercetatorii americani de la Universitatea din Hawaii.

Acestia au descoperit peste 200 de depozite de sare, unele lungi de aproape 26 de kilometric, asemanatoare celor produse pe Terra de evaporarea lacurilor sarate sau a marilor.
“ Nu putem inca estima daca Marte a fost acoperita de oceane intrucat depozitele par a fi separate unele de altele. De altfel, exista posibilitatea ca sarea sa fi provenit din eruptia unor izvoare subterane care, odata evaporate, ar fi putut lasa in urma o mare cantitate de minerale”, declara Mikki Osterloo, coordonatorul echipei de cercetatori.

Imaginile de pe suprafata Planetei Rosii au fost prelevate in premiera prin intermediul telescopului THEMIS (Thermal Emission Imaging System) de la Universitatea din Arizona, care a folosit un sistem de fotografiere in infrarosu.
Cel mai important aspect este insa cel privitor la existenta vietii in apele de pe Marte. Faptul ca sarea conserva materia organica ar putea fi un prim pas catre descoperirea vietii pe acesta planeta. Pe Terra, bacterii descoperite in depozite de sare au fost readuse la viata, dupa ce “hibernasera” timp de milioane de ani.

NASA a demarat deja proiectul lansarii unei sonde spatiale care sa culeaga mostre din depozitele de sare martiana, cel mai tarziu, anul viitor. In prezent, oamenii de stiinta analizeaza potentialele locuri de aterizare ale robotului care va explora Planeta Rosie in 2009.

Sursa: descopera.ro

Un cer intunecat

Un fals grosolan

Imagini cu un extraterestru, prins într-o cursă pentru animale, în Mexic, în 2007

O creatură ciudată, ce nu pare să aparţină lumii terestre a fost descoperită într-un sat din Mexic, în urmă cu doi ani. Neobişnuita arătare era prinsă într-o capcană pentru animale şi, spun specialiştii, ar fi murit de frică.

În urma testelor efectuate, oamenii de ştiinţă par să fie siguri că neobişnuitul corp nu aparţine unei specii de pe Pământ. Se pare, însă, că ar fi totuşi vorba despre o specie extrem de inteligentă. Cercetătorii au descoperit că avea părţi ale creierului extrem de dezvoltate.

Creatura măsoară câteva zeci de centimetri în înălţime şi are forma asemănătoare cu a unei reptile. În prezent cadavrul ei se află la Universitatea din Granada .

Cu toate acestea, presa internaţională este puţin sceptică şi se întreabă dacă avem de-a face cu o descoperire epocală sau cu o mare fraudă. Creatura a fost descoperită cu doi ani în urmă dar imaginile au fost date publicităţii abia acum, de publicaţia germană Bild.

Saturn

Programul Apollo

Programul Apollo a fost o serie de zboruri spaţiale pilotate efectuate de Statele Unite ale Americii (NASA), folosind astronava Apollo şi racheta purtătoare Saturn, între anii 1961 şi 1975. Proiectul, coordonat de North American Aviation, a avut ca principal obiectiv "aselenizarea unui om şi întoarcerea lui în siguranţă pe Pământ până la sfârşitul anilor 1960". Acest obiectiv a fost atins cu Apollo 11 în iulie 1969.

Urmând succesului programelor Mercury şi Gemini, programul Apollo a fost lansat pentru a încerca munca în spaţiu şi zborul omului în jurul Lunii, dar nu şi pe ea. Obiectivele programului Apollo au fost radical modificate ca urmare a anunţului preşedintelui John F. Kennedy din 25 martie 1961, conform căruia Statele Unite ar trebui să trimită oameni pe Lună şi înapoi pe Pământ în siguranţă până în 1970. Astfel Apollo a devenit un program de aselenizare a omului pe Lună. Programul Gemini a fost pornit la scurt timp pentru a furniza un vehicul spaţial interimar care să demonstreze tehnicile necesare pentru acum mult mai complicatele misiuni Apollo.

După opt ani de misiuni preliminare, inclusiv prima pierdere de astronauţi ai NASA la lansarea lui Apollo 1 când acesta a luat foc, programul Apollo şi-a atins scopurile odata cu Apollo 11 care a dus primii oameni pe Lună, Neil Armstrong şi Buzz Aldrin, la 20 iulie 1969 şi i-a întors în siguranţă pe Pământ la 24 iulie. Primele cuvinte ale lui Armstrong la coborârea din modulul lunar Eagle au fost: Este un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire ("That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind."). doisprezece oameni au pus piciorul pe Lună până la sfârştul programului Apollo în decembrie 1972.

NASA a câştigat cursa spaţiului, şi într-un anumit sens aceasta a lăsat-o fără o direcţie precisă şi într-un final fără atenţia publică şi interesul necesar garantării unui buget mai mare din partea Congresului American. După ce Lyndon Johnson a părăsit biroul, NASA şi-a pierdut principalul său susţinător politic, iar Wernher von Braun a fost mutat pe o poziţie de lobby în Washington. Planurile pentru proiectele ambiţioase de a construi o staţie spaţială, stabilirea unei baze lunare şi lansarea unei misiuni cu echipaj uman spre Marte până în 1990 au fost propuse, dar nu a existat posibilitatea susţinerii lor. Misiunea aproape dezastruoasă a lui Apollo 13, unde explozia unui rezervor de oxigen aproape a condamnat cei trei astronauţi, a ajutat la recaptarea atenţiei şi cu toate că au fost planificate 20 de misiuni Apollo, Apollo 17 a fost ultima misiune de zbor sub emblema Apollo. Programul s-a sfârşit din cauza bugetelor reduse (în parte datorită războiului din Vietnam) şi din dorinţa de a realiza un vehicul spaţial reutilizabil.

Misiunea Apollo 11

Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat. A fost cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo şi cea de-a treia călătorie spre Lună. Misiunea a fost lansată la 16 iulie 1969 având la bord pe astronautii: comandantul Neil Armstrong Alden, pilotul modulului de comandă Michael Collins şi pilotul modulului lunar Eugene Edwin "Buzz" Aldrin. Patru zile mai târziu, pe 20 iulie, Armstrong şi Aldrin au devenit primii oameni care au păşit pe Lună.
Echipaj principal

Numărul dintre paranteze indică numărul de zboruri efectuate de fiecare până la Apollo 11 inclusiv această misiune.

* Neil A. Armstrong (2) - Comandant
* Michael Collins (2) - Comandantul modulului pilot
* Edwin E. Aldrin, Jr. (2) - Pilotul modulului lunar

Echipaj de rezervă

* James A. Lovell, Jr - Comandant
* William A. Anders - Comandantul modulului pilot
* Fred W. Haise, Jr - Pilotul modulului lunar


Misiune

Modulul lunar a fost denumit Eagle după vulturul de pe însemnele misiunii; vulturul pleşuv este un simbol al Statelor Unite. Modulul de comandă a fost denumit Columbia, un nume tradiţional pentru Statele Unite utilizate în cântec şi poezie.

Un Saturn V a lansat Apollo 11 de la "Kennedy Space Center" pe 16 iulie 1969 la 13:32 UTC. Acesta a intrat pe orbita Pământului 12 minute mai târziu.

Misiunea Apollo 12

Misiunea Apollo 12 a fost prima ocazie din programul stiintific de explorare a lunii in care au fost studiate roci dintr-o raza de jumatate de kilometru in jurul Modulului.

Pilotul Modulului de Comanda Richart Gordon Jr. a ramas pe orbita lunara cat timp Modulul Lunar a aselenizat la Nord Vest de craterul Surveyor in "The Ocean of Storms". Locul asolizarii a fost situat la 23 grade 4 minute longitutine vestica si 3 grade 2 minute latitudine sudica.

In timpul celor 2 activitati extravehicluare ce au totalizat 7 ore si 45 minute, astronautii au colectat material lunar. Intreaga misiune a fost imortalizata pe film cu ajutorul camerelor de 70-mm Hasselblad.

Apollo 13

Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenţia de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii, însă, probleme tehnice au forţat echipajul să renunţe la aselenizare. Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. "Jack" Swigert, şi pilotul modulului lunar Fred W. Haise.

Lansarea a avut loc la 11 aprilie 1970 la ora 13:13 CST. Două zile mai târziu, în timp ce misiunea era în drum spre Lună, o defecţiune a sistemului electric al unuia dintre rezervoarele de oxigen ale modulului de serviciu a produs o explozie ce a cauzat defectarea ambelor rezervoare de oxigen şi o pierdere de energie electrică. Modulul de comandă a rămas în funcţiune pe baza bateriilor sale şi a rezervorului său de oxigen, dar acestea erau utilizabile doar în ultimele ore ale misiunii. Echipajul a oprit modulul de comandă şi a utilizat modulul lunar ca „barcă de salvare” în timpul drumului de întoarcere spre Pământ. În ciuda dificultăţilor cauzate de energia limitată, pierderea de căldură din cabină, şi lipsa de apă potabilă, echipajul a ajuns în siguranţă înapoi pe Pământ, iar misiunea a fost considerată un „eşec reuşit”. O transmisiune radio a lui Lovell, Houston, we've had a problem (Houston, am avut o problemă), a rămas în cultura populară, citată greşit ca Houston, we have a problem (Houston, avem o problemă).

Echipajul

Numerele din parenteze indică numărul de zboruri spaţiale la activ al fiecărei persoane până la această misiune inclusiv.

• James A. Lovell, Jr. (4) - Comandant
• John L. Swigert (1) - Pilot al modulului de comandă
• Fred W. Haise, Jr. (1) - Pilor al modulului lunar

Ken Mattingly trebuia să fie pilotul modulului de comandă. După ce a fost expus la virusul rubeolei, de care era bolnav pilotul de rezervă al modulului lunar Charles Duke—şi la care Mattingly nu era imun—el a fost înlocuit de Swigert cu două zile înainte de lansare. Mattingly nu a avut rubeolă, şi a fost ulterior pilot al modulului de comandă al misiunii Apollo 16.

Echipajul de rezervă

• John W. Young - Commander
• John L. Swigert - Command Module Pilot
• Charles M. Duke, Jr - Lunar Module Pilot

Echipa de suport

• Vance D. Brand
• Jack R. Lousma
• Joseph P. Kerwin

Directori de zbor

• Gene Kranz (lider)^[5] - Echipa Albă
• Milt Windler^[5] - Echipa Brună
• Glynn Lunney^[5] - Echipa Neagră
• Gerry Griffin^[5] - Echipa Galbenă

Evenimentele misiunii

Misiunea Apollo 13 urma să exploreze formaţiunea Fra Mauro, de pe munţii Fra Mauro, denumiţi după craterul cu acelaşi nume şi cu diametrul de 80 km aflat în ea. Este o zonă deluroasă de mare întindere despre care se crede că este compusă din materiale provenite din impactul ce a dus la formarea Mare Imbrium. Costul misiunii a fost de 4,4 miliarde de dolari. Următoarea misiune Apollo, Apollo 14, a reuşit să ajungă la Fra Mauro.

Misiunea a început cu o defecţiune mai puţin cunoscută: în timpul propulsării treptei a doua, motorul central s-a oprit cu două minute mai devreme din cauza unor oscilaţii pogo periculoase care ar fi dus la dezmembrarea treptei a doua. Motorul a suferit vibraţii 68g la 16 hertzi, care au flexat cadrul de propulsie cu 76 mm. Cele patru motoare exterioare au funcţionat o perioadă mai lungă de timp, pentru compensare.^[6] Fluctuaţiile presiunii din camera de propulsie au determinat un senzor să declanşeze oprirea motorului.^[7] Se mai văzuseră oscilaţii pogo mai reduse şi la zborurile Titan şi Saturn anterioare, dar la Apollo 13 ele au fost amplificate de o interacţiune neaşteptată cu cavitaţia turbopompei.^[8] Misiunile ulterioare au implementat modificări anti-pogo care erau la acea dată deja în dezvoltare. S-a adăugat un rezervor de heliu la linia de oxigen lichid a motorului central pentru a atenua oscilaţiile de presiune şi un sistem automat de oprire a propulsiei pentru siguramţă. Valvele propulsoare ale tuturor celor cinci motoare ale treptei a doua au fost simplificate.

mai multe: aici

Apollo 14

Multe intrebari se ridica dupa declaratiile soc ale unui astronaut al Apollo 14 ce sustine ca extraterestrii au contactat omenirea in mai multe randuri, insa guvernele au ascuns acest lucru timp de peste 60 de ani.

Cel de-al saselea astronaut care a pasit pe Luna dr. Edgar Mitchell sutine ca a stiut de vizita unor OZN-uri pe Pamant, in timpul anilor in care a lucrat la NASA, insa de fiecare data ele au fost ascunse, scrie Daily Mail.

"Se intampla sa fi fost suficient de privilegiat sa aflu ca am fost vizitati pe aceasta planeta si ca fenomenul OZN-urilor este real. A fost foarte bine acoperit de catre toate guvernele, timp de 60 de ani, dar incet-incet aceste informatii au iesit la iveala, iar cativa dintre noi am fost privilegiati sa fim instiintati cu privire la aceste lucruri", a declarat Edgar Mitchell.

In varsta de 77 de ani, Mitchell povesteste ca cei care au intrat in contact cu extraterestrii i-au descris ca fiind "fiinte mici, care arata ciudat pentru noi".

Mitchell a explicat ca tehnologia noastra este net inferioara celei extraterestre, iar "daca ei ar fi fost ostili, noi am fi disparut de mult timp".

Edgar Mitchell, alaturi de comandantul navei Apollo 14, Alan Shepard, detine recordul pentru cea mai lunga plimbare pe Luna, cu o durata de noua ore si 17 minute, in timpul misiunii lor din 1971.

Apollo 15

Misiunea Apollo-15 a fost prima misiune selenară care a dispus de un automobil lunar pentru deplasări. Echipajul a fost format din astronauţii colonel David Scott (comandant), colonel James Irwin (pilotul modulului lunar „Falcon”) şi locotenent-colonel Alfred Worden (pilotul modulului de comandă „Endeavour"). Nava a pornit de pe Pământ, de la Centrul Spaţial Kennedy, purtată de puternica rachetă Saturn-510, un model nou, cu motoarele îmbunătăţite, care permiteau transportarea unei sarcini suplimentare considerabile. Numărătoarea inversă s-a terminat în 26 iulie 1971, 13:34:00 UTC.

Scott şi Irvin au aselenizat în 30 iulie 1971 22:16:29 UTC. Locul ales era pe ţărmul Mării Ploilor, lângă valea Hadley şi Apeninii lunari, în punctul de coordonate 26°7'56"N, 3°38'2"E. În total, exploratorii au petrecut 66 ore 54 minute 54 secunde pe suprafaţa Lunii, dintre care au fost dedicate activităţilor extravehiculare (1 ieşire şi 3 deplasări) 18 ore 34 minute 46 secunde.

La revenirea pe Pământ (7 august 1971), au apărut unele probleme tehnice, dar fără urmări grave. Suspantele uneia dintre cele trei paraşute principale s-au răsucit, astfel încât la amerizare impactul a fost mult mai dur. După tipicul misiunilor Apollo, astronauţii au fost recuperaţi de un elicopter şi îmbarcaţi la bordul portavionului UUS Okinawa.

Apollo 16

Apollo 17

Meteorit "de gata"

Dupa cea de-a patra noapte fara stele, sunt nevoit sa imprumut imaginea astronomica a zilei, pentru a ma consola cu un ultim meteorit, al nevazutului pt. mine, curent al Perseidelor, din august 2009.

Alan Bean Gallery

Meteorit

Iata ca nu ma las fara ploaie de stele! Daca nu chiar o ploaie cu stropi desi, macar un meteorit de leac, pentru terapia cu meteoriti, impotriva aleanului. Am luat unul de pe Internet si il daruiesc tuturor!

Ploaie de stele

Nu uitati ca incepand din aceasta noapte, vreme de 3-4 nopti la rand vom putea observa curentul de meteoriti al Perseidelor.In S.M. cerul este innorat, dar voi prinde cel putin o noapte care sa-mi aduca aminte de caderea stelelor in Tara Urartu, sau macar de caderea stelelor in Babilon.

Conspiratia selenara - 8

Pe 12 noiembrie 1963 Kennedy punea bazela marelui plan de a folosi NASA si programul selenar pentru lichidarea Razboiului Rece, si pt. a impartasi cu rusii ceea ce urmau sa gaseasca pe suprafata Lunii. Peste zece zile, cadea rapus de gloantele ucigasilor la Houston, in statul Texas. Tin minte reactia tatalui meu, in dimineata de 23 noiembrie, cand am aflat de la radio de spre asasinarea lui Kennedy.Credea ca va fi razboi, si era ingrijorat. Aveam 9 ani, si il banuiam de asasinarea presedintelui, pe vicepresedintele Lindon Johnson. Au trecut 46 de ani, si ipoteza pe care-o prezint aici il incrimineaza.Oricum, a facut parte din randul conspiratorilor.

Congesmanul democrat Albert Thomas, din Houston, era aliatul vicepresedintelui Lindon Johnson. Era un anticomunist fervent. Ca presedinte al Comitetului pt. Alocari al Camerei Reprezentantilor, care controla bugetul NASA, a infiintat, in colaborare cu Lindon Johnson, Centrul pt. Zboruri Spatiale cu Echipaj Uman, in districtul sau natal, Houston, din statul Texas.

Thomas nu era de acord cu nici un fel de cooperare cu comunistii.Dupa el, artifactele extraterestre selenare trebuiau exploatate de SUA, fara aducerea la cunostinta populatiei a faptelor. Optiunea sa a avut castig de cauza.

Atunci cand Lindon Johnson a depus juramantul ca presedinte al SUA, imediat ce a fost declarat decesul lui J.F.K., Thomas si Johnson si-au zambit si si-au tras cu ochii, asemenea unor conspiratori ce tocmai au reusit o lovitura de stat.Nu, asta nu este o dovada, dar cei ce s-au opus variantei Kennedy, de cucerire a Lunii, au invins.

Daca doi oameni de calibrul lui Thomas si Johnson, au fost dispusi sa orchestreze asasinarea presedintelui SUA pt. protejarea programului selenar american, inseamna ca se asteptau la descoperiri epocale pe Luna.Ceea ce s-a si realizat, dar in deplina taina, si in folosul, mai cu seama, al conspiratorilor.
.

Conspiratia selenara - 7

Dupa criza cubaneza a rachetelor din 1962, care au adus SUA si URSS-ul in pragul declansarii nunui razboi atomic, nu era de asteptat ca Hrusciov sa primeasca cu incredere propunri de colaborare din partea americanilor, fie ele si in domeniul in vederea cuceririi spatiului cosmic. Totusi, presedintele J.F.Kennedy, i-a avansat, lui Hrusciov, mai multe propuneri de colaborare, pe parcursul anului 1963, prin intermediul lui Dobrinin, ambasadorul URSS in SUA. Hrusciov a respins aceste propuneri. Kennedy si-a exprimat si in cadrul ONU, in 1963, intentia de cooperare spatiala cu sovieticii :

"Includ, printre posibilitati, o expeditie comuna intre SUA si URSS catre Luna."

Argumentele lui Kennedy pt. cooperarea cu rusii se refera la reunirea competentelor celor doua natiuni, precum si evitarea duplicarii cercetarii, a constructiei si a cheltuielilor pt. aselenizare, si desigur, destinderea in relatiile politice bilaterale, in conditii de avantaj reciproc.

In mod surprinzator, in noiembrie 1963, Hrusciov i-a transmis, pe canale secrete, acordul pt. cooperarea in vederea aselenizarii, presedintelui Kennedy. Dar acesta se confrunta cu obiectii din partea Congresuluyi SUA, printre marii adversari numarandu-se senatorul republican Barry Goldwater si congresmanul democrat Albert Thomas. Kennedy le-a dat asigurari ca programul selenar american va continua, indiferent de negocierile cu sovieticii.

In 12 noiembrie J.F.K. a emis Memorandumul 271 , intitulat " Cooperarea cu URSS pe temele spatiului cosmic" si i-a cerut directorului programului selenar, James Webb sa preia imediat initierea programului de cooperare cu sovieticii, conform propunerilor avansate de presedintele SUA in 20 sept 1963, ceea ce presupunea transfer reciproc de tehnologie aero-spatiala.

Conspiratia selenara - 6

In 21 aprilie 1961, Iuri Gagarin a devenit primul om care a iesit in spatiul cosmic, la bordul unei nave sovietice.Rusii le-au luat-o inainte americanilor. "Lunar Orbiter", misiunea selenara robotizata americana, adusese deja dovezi ale existentei, pe luna, a unor artifacte ce sugerau provenienta extraterestra. Si, organizatii secrete americane, voiau sa exploateze artifactele, pentru a-si consolida puterea. Presedintele J.F.Kennedy, a tinut, la scurt timp dupa iesirea lui Gagarin in spatiu, un discurs impotriva societatilor secrete, prin care semnala faptul ca administratia sa, se doreste una deschisa, adica natiunea americana trebuie sa fie informata asupra tuturor problemelor, indiferent de natura lor. Cel mai probabil ca se confrunta deja cu cei ce doreau ca exploatarea artifactelor selenare sa se realizeze in secret.

Antropologii au sesizat riscurile de destabilizare sociala pe care le comporta dezvaluirea existentei artifactelor extraterestre. Iar puterea din umbra supralicita acest risc, in vederea ocultarii actiunilor de recuperare si exploatare a acestora. Presedintele J.F.K. dorea insa ca americanilor sa nu le fie tainuit nimic din ceea ce este de interes pentru natiune.

In discursul sau din 25 mai 1961, din Congresul American, la putin peste o luna de iesirea lui Gagarin in Cosmos, J.F.K. a anuntat ca SUA vor trimite pana in 1970 un echipaj uman pe Luna. Intentia sa era sa-i antreneze si pe rusi la cooperare, pt. a realiza aselenizarea si exploatarea celor descoperite, de catre ambele natiuni, ceea ce putea sa puna capat si Razboiului Rece. Dar forte oculte erau impotriva unei astfel de abordari.

Presedintele Kennedy a subliniat valoarea proiectului spatial american pt. natiune, dar si pentru omenire, si importanta sa pt. exploatarea pe termen lung al spatiului cosmic.

Conspiratia selenara - 5

Intamplarea din 22 iulie 1969, cand a fost contestata realitatea aselenizarii, chiar din timpul in care nava Apollo 11 se intorcea spre Terra, face parte dintr-un plan de intoxicare cu bataie lunga, pregatit pentru un moment din viitor, in care, RISCUL DEZVALUIRII MOTIVULUI REAL AL MISIUNILOR APOLLO - si anume, recuperarea de artifacte de la o civilizatie extraterestra disparuta in urma unui cataclism in sistemul planetar - ar putea fi contracarat prin negarea aselenizarii in totalitate. Acest risc a aparut prin scurgerea de informatii, si s-a accentuat, prin intentia altor puteri de a realiza programe de aselenizare cu echipaj uman.

Dupa generalul Emil Strainu, expert in probleme non-conventionale si asimetrice, americanii au gasit atunci, pe Luna pe altii, veniti acolo inaintea lor (cel mai probabil ca a facut aluzie la extraterestrii timpului nostru), si aceia le-au recomandat sa nu se mai deranjeze cu noi misiuni selenare, dupa ce i-a lasat nitel, sa se joace pe acolo, pe parcursul celor 6 aselenizari reusite.

Asadar, Ivane, ai dovezi destule, puse la dispozitie tocmai de cei ce au aselenizat, pentru a crede ca omul nu a pasit pe Luna. Dosarul "FARSA LUNARA" a fost bine tixit prin dovezi anume filmate pe Terra, spre a fi evident ca cei ce declara ca s-au filmat pe Luna, mint.

Eu insa, sper sa apuc in viata si al doilea val al aselenizarilor.Primul val este tot ce mi s-a intamplat mai frumos in viata.

Conspiratia selenara - 4

Dupa incredibilele succese realizate prin misiunea "Apollo", americanii au sistat brusc programul aselenizarilor, odata cu indeplinirea cu succes a misiunii "Apollo 17" in perioada 7-19 decembrie 1972. Deja astronautii se plimbasera pe Luna si cu LUNAR ROVER-ul, si pe pamant fusesera aduse sute de kilograme de roci lunare. Unde mai pui experimentele facute, gloria, si mai ales, cele nestiute de natiunea americana, dar realizate? Oficial, Congresul a sistat finantarea proiectului, pe motive de insuficienta de fonduri. Dar, in fapt, americanii si-au realizat obiectivul propus, incheindu-si misiunea.

Inca din anii 60 americanii au realizat sondaje robotice pe suprafata Lunii, si au adus roci si fotografii.Din interpretarea materialelor recoltate, s-a conturat ipoteza existentei pe Luna a unor artefacte apartinand unei civilizatii tehnologice extraterestre stravechi. Americanii si-au propus sa recupereze cat mai multe dintre aceste artifacte, in vederea initierii unor cercetari de "retro-inginerie", care sa le asigure saltul tehnologic nesesar pentru a deveni o superputere, care sa devina stapana a lumii.

Programul Apollo, cu echipaj uman, a fost conceput in vederea recuperarii de atrefacte extraterestre, si s-a incheiat cu succes. Avansul tehnologic, realizat de pe urma atrefactelor extraterestre, provenind din nava cazuta la Roswell, si din artefactele lunare, au generat marele salt tehnologic caracteristic epocii computerelor. Ceea ce are la dispozitie, publicul larg, e joaca de copil fata de tehnica de care dispun stapanii lumii, in cercurile lor de putere.Au mijloace tehnice care frizeaza magia. Inclusiv aparate de transcomunicare, prin care se vorbeste cu mortii, masina timpului, si mijlace pt. teleportare.

Ce rost are totusi, contestarea aselenizarii, de catre factiuni sectare americane ?

Pentru toate marile decoperiri si evenimete, oficialitatile americane manufactureaza mijloace media contradictorii, de inluentare a populatiei. Varinta care se pune in circulatie este in functie de interesul de moment. Unele dintre dovezi, redau adevarul. Altele sunt facute in scop de mistificare.

Americanii nu vor sa recunoasca faptul ca au recuperat de pe Luna artefacte extraterestre. DejaChina, Rusia, India, Japonia si chiar Agentia Spatiala Europeana si-au anuntat planurile de a merge pe Luna. Acest lucru ar deveni neatractiv pt. ele daca misiunile selenare americane nu ar fi avut loc. De aceea au pregatit americanii, inca prin operatiunea de intoxicare de la NASA din 22 iulie 1969, diversiunea "farsa lunara", de negare a aselenizarii. Iar acum, diversiunea le permite se castige timp.

Bush a anuntat reluarea misiunilor lunare americane cu echipej uman, pana in 2020. Deci tot americanii vor avea prima sansa de a exploata artefactele extraterestre, si de a-si mentine suprematia in lume.

Iata si cartea "Dupa Roswell", de Ph.CORSO si W.Birnes, care vorbeste despre felul in care SUA au valorificat tehnologia extraterestra provenind de pe nava cazuta la Roswll in 1947. Desigur, datele sunt neoficiale, dar cat se poate de plauzibile.

Aselenizare si conspiratie - partea 3

In perioada iulie 1969 - decembrie 1972 , cand au avut loc aselenizarile, americanii erau intr-o competitie acerba cu rusii, in vederea cuceririi lumii. Episoadele competitiei pt. cucerirea spatiului cosmic, pareau doar parte din razboiul propagandistic, dar se va vedea in curand ca a fost, in esenta, un act din drama luptei pentru suprematie. Azi americanii sunt stapanii lumii, iar rusii sunt cu botul pe labe, dar dornici de revansa.Razboiul pentru suprematie nu se va sfarsi niciodata.Este un razboi perpetuu.
Daca americanii ar fi masluit episoadele aselenizarilor, i-ar fi demascat rusii, pe loc. Aveau si rusii luna cucerita deja, fara echipaj uman, dar cu mijloace robotice eficiente. Rusii au monitorizat de aproape misiunile Apollo. Iar ei nu au contestat niciodata aselenizarea, ci tot americanii au facut-o, prin factiuni aparent sectare.

Inceputul diversiunii de negare a aselenizarii, adica incercarea de transformare a aselenizarii in "farsa lunara", a avut loc, chiar in interiorul NASA, in 22 iulie1969, cand cei trei astronauti ai misiunii "Apollo 11", se aflau la jumatatea drumului de intoarcere spre Terra, dupa cucerirea Lunii.

Iata cum s-au intamplat lucrurile. Mai multe personalitati ale vremii si oameni de presa se aflau la NASA, in 22 iulie 1969, in vederea pregatirii pt. prezentarea pe mass-media a survolarii planetei Marte, de catre MARINER 6, ce urma sa aiba loc in 31 iulie 1969. Evenimentul se desfasura in aula Von Karaman, si seful biroului de presa al NASA, Frank Bristow, era insotit de un personaj costumat neconventional pt. manifestarea la care participa, incat parea un simplu cetatean din Los Angeles. Oaspetele lui Bristow le-a inmanat celor prezenti la reuniune, cate doua foi cu un text litografiat, si cate-un drapel american galben-argintiu, care de fapt, nu avea alt rol decat sa stimuleze memoria recipiendarului, asupra acelui moment.

Cele doi foi litografiate, citite de participantii la eveniment, in 22 iulie 1969 sustineau faptul ca ASELENIZAREA MISIUNII "APOLLO 11" a fost doar o inscenare, realizata intr-un studio din Las Vegas.

Oamenii nu au fost nici macar amuzati de acest demers .Au aruncat la cos foile, dar, undeva, in minte, le-a ramas, inscris si acest episod.

A circulat si pe la noi ideea ca aselenizarea nu ar fi avut loc, dar o sustineau fie sectanti cunoscuti ca oameni incuiati, fie ciurucuri umane, care luau cel mult un sut in dos, pt. aceasta blasfemie.

In 15 februarie 2001 insa, a venit un atac direct si bine documentat, care a afirmat ca aselenizarea nu a avut loc. A fost la studioul "FOX TELEVISION", in emisiunea "Am aselenizat cu adevarat?", in care au fost prezentate filme ce fusesera date ca inregistrari realizate pe luna, si care erau, in mod dovedit, realizate pe Terra. Intr-o secventa, un steag american de pe Luna, e clatinat de vant, care lipseste de pe Luna, caci satelitul nu are atmosfera. Apoi, calcule privind aspectul umbrelor.Dar nu ma interesaza aceste dovezi.E limpede. O parte din secventele date, drept selenare, sunt filmate pe pamant.Iar americanii n-au facut aceasta mistificare de pomana, se va vedea in episodul 4.

Aselenizarea, prin prisma Teoriei Conspiratiei - partea 2.

Prietenul meu Ivan Veresin urma sa vina azi la noi, si intentionam sa-i dau raspuns la articolul sau "Aselenizare", din 20 iulie, de pe blogul "Veresin". Dar a intervenit ceva, si discutia ratata se transforma in articol pe "aquarius", in mai multe parti, aceasta fiind a doua parte, pe tema Teoriei Conspiratiei, in problema aselenizarii. Veresin are putin peste 30 de ani, si nu el, ci parintii sai au gustat dulceata aselenizarii, care a intrunit in clubul entuziastilor pe toti cetatenii constienti ai Terrei. Si iata ce spune un intelectul fin, din generatia de dupa eveniment, despre aselenizare :

" Nu cred in aselenizarea de acum 40 de ani. Nu cred in pozele facute pe luna "

Ca de fiecare data cand dezbatem o problema, iti spun, amice, ca, in ultima intanta, lucrurile sunt simple. Intreaga masinarie a universului are la temelie simplitatea si coerenta.Totul pare insa complex, si lucrurile se complica si mai mult pe masura acumularii si cercetarii faptelor. Si pana la urma, in problema aselenizarii, raman doua ipoteze. Este deci, o problema de credinta, atasamentul fata de una dintre ipoteze.