Lemuria cu puisor

Dimineata de 20 decembrie

Suflete pirdute in Atlantida

De cateva zile un caine ratacit s-a oplosit pe la poarta noastra.

Ai mei i-au dat de mancare, iar ieri au sfarsit prin a-l aduce in curte.

Este un caine ingrijit si in mod sigur ca cineva ii deplange pierderea.

La noi este in siguranta, Matzu, cainele curtii noastre l-a adoptat fara sa faca fasoane, si daca nu-i vom gasi stapanul, aici va trai ca-n sanul lui Avraam.

Chiar ii dau un nume valabil in Lemuria : Avram.

Granit verde

Terasele Arcadiei

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva....

Ghivecele cu flori au ajuns din nou in garaj, urmand sa le punem in beci, pentru perioada iernii. Eram inca novice ca blogger, cand erau, primavara, scoase in garaj, de la iernat, din beci. Multe aventuri, mai ales imaginare, am trait navigand pe marea electronica, in lunile scurse, iar acum, ma intreb daca voi mai apuca, in viata, sa scot iarasi florile din pivnita, si sa mai vad inflorind un nou rand de lalele. Dar are cine sa vada, aici, in Lemuria, toate acestea, si fara mine. Am pozat ghivecele cu flori, in primavara, si iata ca le pozez si le postez si in toamna, ca si atunci. In mare masura mi-am pierdut apetitul pentru fotografiat, in aceasta vara. M-am schimbat, de am ajuns de nerecunoscut. A mai trecut un an din viata mea, poate ca ultimul. A trecut si nu-mi pare rau. Mai exist.Mai am amintiri.

Lemuria