Se afișează postările cu eticheta Citate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Citate. Afișați toate postările

luni, 26 octombrie 2009

Marcus Aurelius - "Catre sine"


De la bun inceput recunosc ca ilustrez postarea de dragul ilustratiei, si nu neaparat de cel al "lucrarii" pe care o ilustreaza, desi, sa recunoastem, nici lucrarea nu este de lepadat, si nici potrivirea cu textul nu se poate exclude aprioric, ca sa ma exprim elevat, chiar si fara elevator.

Marc Aureliu, asta al meu, a fost imparat roman.Unul stoic, pentru ca nu a dat nas in nas cu o cucoana ca mine.Caci daca ar fi dat, era si el epicureic, cu conditia sa-mi fi placut de el, precat imi plac scrierile sale.

1. A fi potrivnici unii altora este contra naturii, iar a te mania si a te indeparta de un semen, inseamna a fi impotriva omeniei.
2. Dispretuieste cele ale carnii.
3. Tot ce se petrece in univers este o dovada ca exista o providenta divina.
4.Exista o forta a necesitatii folositoare intregului univers, din care tu insuti esti o parte.
5. Fereste-te chiar din ceasul acesta de o noua ratacire.
6.Si cele mai marunte fapte conduc spre o finalitate.
7. Durata vietii omenesti este doar un punct din vecie.Substanta vietii este un flux care curge continuu, intreaga alcatuire a trupului este sortita grabnicei putrefactii, soarta este indoielnica, sufletul este o volbura-n vant. Cele ale trupului sunt ca o apa curgatoare, cele ale sufletului, fum si vis.
8. Cinsteste si pretuieste puterea ta de judecata.
9. Fiecare traieste doar prezentul, care este numai un punct din timpul nesfarsit.
10. Leapada sperantele zadarnice si grabeste-te catre un scop.
11. Senzatiile sun ale trupului,impulsurile apartin sufletului, iar principiile, spiritului.
12. Omul trebuie sa mearga pe drumul spre sfarsitul vietii, curat, cu sufletul calm si fara griji, liber de orice constrangere si impacat cu propria soarta.

miercuri, 21 octombrie 2009

Moartea colonelului Aureliano Buendia




GGM - "UN VEAC DE SINGURATATE"

"Incepu sa savarseasca erori, voind sa vada cu ochii lucruri pe care intuitia ii permitea sa le distinga cu mai multa claritate. ( ... )



La orele patru si zece se indrepta spre gradina cand auzi rasunand in departare alamurile, bataile unei tobe mari si strigatele vesele ale copiilor, si pentru prima oara de la varsta copilariei sale se lasa de bunavoie sa cada in cursa pe care i-o intinse nostalgia, si trai miraculoasa dupa-amiaza cu tiganii, cand tatal sau l-a dus sa faca cunostinta cu gheata. (... )
In loc sa continue in directia castanului, colonelul Aureliano Buendia se indrepta si el catre poarta dinspre ulita si se amesteca printre curiosii care priveau defilarea. Vazu o femeie costumata toata in aur, pe ceafa unui elefant. Vazu un dromader trist. Vazu un urs imbracat in olandeza care marca ritmul fanfarei cu un polonic si o tingire. Vazu clovni facand piruete in coada coloanei si VAZU DIN NOU SPECTACOLUL MIZERABIL AL SINGURATATII SALE, dupa ce trecuse tot si nu mai era nimic de vazut decat golul luminos al strazii, aerul plin de furnici zburatoare si cativa curiosi intorsi spre prapastia incertitudinii.
Se duse atunci sub castan, gandindu-se la circ, si voi sa continue sa se gandeasca la el in timp ce urina, dar nu gasi nici o urma din el in amintirile sale. Isi trase capul intre umeri, si ramase nemiscat, cu pumnii stransi, si fruntea lipita de trunchiul castanului.
Familia nu afla decat a doua zi, cand Santa Sofia de la Piedad, voind sa mearga in fundul gradinii pentru a deserta gunoiul, isi simti atrasa atentia de zborul vulturilor care coborau."




Instinct sexual


V.D.Salingen - "Rasputin, amantul mistic"

"Instinctul sexual este cel mai greu educabil si cu toate ca lumea incearca sa-si infranga poftele sau le tine ascunse, totusi sunt rari oamenii care sa nu doreasca o eliberare de restrictii morale si ades se lasa purtati de impulsul instinctelor. SEXUL VRAJESTE, iti aduce extazul, placerea de o clipa sau placerea perpetua, te face sa visezi, sa te simti puternic, sa te stii dorit sau iubit. Instinctele nesatisfacute genereaza o stare de tensiune care provoaca o senzatie de disconfort si neplacere. Fericirea este o stare relativa, innegurata de orice interdictiisi restrictii, care provoaca frustrari, nervi, nevroze."

luni, 19 octombrie 2009

"Magicianul" - John Fowles


" La sfarsit, am tacut amandoi. Trebuie sa fi inteles. Dragostea este MISTERUL INTRE DOI OAMENI, nu asemanarea dintre ei. Ne aflam la cei doi poli ai omenirii. Ea ii reprezenta pe cei legati de datorie, incapabili de optiune, cei care sufera la cheremul idealurilor sociale. Omenirea crucificata, urcand spre cruce. Eu eram dintre cei liberi, gata, precum Petru, sa ma lepad de trei ori, hotarat sa supravietuiesc cu orice pret. Privea inainte in intuneric, cautandu-se parca printre fantasmele altei lumi. Ne aflam, ca si incuiati intr-o camera de tortura. Ne iubeam, dar eram inlantuiti de pereti opusi, ne aflam fata in fata pentru eternitate, fara a ne putea atinge vreodata. "

duminică, 18 octombrie 2009

S-au dereglat mecanismele timpului


"Jose Arcadio Buendia conversa cu stafia lui Prudencio Aguilar pana in zori. Dupa cateva ceasuri, sleit de atatea vegheri, patrunse in atelierul lui Aureliano si-l intreba :
- In ce zi suntem ?
Aureliano ii raspunse ca e marti.
- Tocmai asa ma gandeam si eu, zise Jose Arcadio Buendia. Dar dintr-o data mi-am dat seama ca e tot luni, ca si ieri. Priveste cerul, priveste peretii, priveste begoniile. Si astazi e tot luni.
Obisnuit cu extravagantele lui, Aureliano nu facu caz de aceasta. A doua zi, miercuri, Jose Arcadio Buendia reveni in atelier :
- Este o adevarata nenorocire, zise el. Priveste vazduhul, asculta bazaitul soarelui,totul este la fel ca si ieri si alaltaieri. Si azi e tot luni. ( ... )
Joi reaparu in atelier cu o mina ravasita.
- Mecanismul timpului s-a dereglat, zise el, aproape suspinand. Iar Ursula si Amaranta sunt atat de departe!
Aureliano il dojeni ca pe un copil, iar el lua un aer de supunere. Timp de sase ore examina toate lucrurile, incercand sa desprinda o deosebire fata de aspectul lor din ziua precedenta, straduindu-se sa descopere in ele o cat de mica schimbare care sa-i dezvaluie scurgerea timpului."

GGM - "Un veac de singuratate"

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Timp circular : insula in timp.



Alan Lightman - " Visele lui Einstein":

"Lumea se repeta precis, fara sfarsit. ( ... ) Si, precum toate lucrurile se vor repeta in viitor, toate acestea, intamplandu-se acum, s-au mai intamplat de un milion de ori inainte. ( ... )
In lumea in care timpul este circular, fiecare strangere de mana, fiecare sarut, fiecare nastere, fiecare vorba, vor fi repetate precis. Tot astfel fiecare moment in care DOI PRIETENI INCETEAZA SA MAI FIE PRIETENI , de fiecare data cand o familie se desparte din cauza banilor, fiecare remarca vicioasa dintr-o disputa intre soti, fiecare promisiune nerespectata. (....)
Cativa oameni din fiecare oras, in visele lor, sunt vag constienti ca totul s-a intamplat in trecut. Acestia sunt oameni cu vieti nefericite, iar ei simt ca judecatile pripite, faptele necuvenite si ghinionul, s-au petrecut toate, IN CERCUL PRECEDENT AL TIMPULUI.
Greselile lor vor fi repetate cu exactitate in aceasta viata ca si in viata de dinainte. ( ... )
Din cand in cand, vreo perturbatie cosmica va face ca un parau al timpului sa se indeparteze de cursul principal, facand jonctiunea inapoi. Atunci cand se intampla astfel, pasari, pamant, oameni - prinsi in afluentul despartit - se trezesc uneori, dusi brusc spre trecut.
( ... )
Un calator din viitor este obligat sa fie martor la evenimente fara a lua parte la ele, spre a nu le schimba. Ii invidiaza pe cei care traiesc in propriul lor timp, ce pot actiona dupa dorinta, uitand viitorul, ignorand efectele actiunilor lor. ( ... )
In aceasta lume, timpul are trei dimensiuni, asemeni spatiului. Tot asa cum un obiect se poate misca in trei directii perpendiculare, un obiect poate lua parte la trei viitoruri perpendiculare. Fiecare viitor se misca intr-o directie diferita a timpului. FIECARE VIITOR ESTE REAL. In fiecare punct al unei decizii, daca sa vizitezi o femeie la Fribourg sau sa cumperi o haina noua, lumea se frange in trei lumi, fiecare cu aceeasi oameni, dar cu sorti diferite pentru acei oameni. IN TIMP, EXISTA O INFINITATE DE LUMI. ( ... )

In aceasta lume sunt doua timpuri. Este timpul mecanic, si este timpul trupului. Primul este rigid si metalic ca un pendul masiv din fier care se misca inainte si inapoi. Celalalt se zvarcoleste si misuna ca un peste rapitor intr-un golf. Primul este intransigent, predeterminat. Celalalt se hotaraste pe masura ce avanseaza. ( ... )

FIECARE TIMP ESTE ADEVARAT, DAR ADEVARURILE NU SUNT ACELEASI.

Fiecare stie ca undeva este insemnata clipa in care s-a nascut, clipa in care a facut primul pas, clipa primei pasiuni, clipa in care si-a luat ramas-bun de la parinti. ( ... )

Sa presupunem o lume in care cauza si efectul sunt dezordonate. Uneori, cea dintai o precede pe cea de-a doua, alteori, cea de-a doua pe cea dintai. Ori poate cauza se afla de-a pururea in trecut, pe cand efectul in viitor, dar viitorul si trecutul sunt intrepatrunse.
( ... )
Multi au invatat cum sa traiasca in moment. Argumentul ar fi, ca, daca trecutul are un efect incert asupra prezentului, atunci este nevoie sa ne bazam pe trecut. Iar daca prezentul are un efect neinsemnat asupra viitorului, actiunile prezente nu trebuie cantarite in functie de consecinta lor. Mai degraba, FIECARE ACT ESTE O INSULA IN TIMP , care sa fie judecata izolat. ( ... )
In aceasta lume timpul curge dar putine se intampla. Dupa cum putine se intampla de la an la an, putine se intampla de la luna la luna, de la zi la zi. Daca timpul si curgerea evenimentelor sunt aceleasi, atunci timpul abia se misca. Daca cineve nu are ambitii in aceasta lume, sufera inconstient. Daca cineva are ambitii, sufera constient, dar foarte lent. "

miercuri, 7 octombrie 2009

Poarta stelara


2001 - O odisee spatiala - Arthur C. Clarke

"POARTA STELARA. Timp de trei milioane de ani s-a rotit in jurul lui Saturn, asteptand un moment dintr-un destin ce-ar fi putut sa nu se implineasca niciodata. Pentru nastera ei fusese sfaramata o luna, iar resturile creatiei sale mai orbitau in prajma. Acum, lunga asteptare se sfarsise. Pe o alta lume inteligenta aparuse si incerca sa-si paraseasca leaganul planetar. UN VECHI EXPERIMENT ERA CALE SA-SI ATINGA PUNCTUL CULMINANT. Cei ce incepusera acest experiment, cu atat de mult timp in urma, nu fusesera oameni, si nici macar umani. Dar erau din carne si din sange si atunci cand priveau adancurile spatiului ceresc ii incerca uimirea, exaltarea si singuratatea. Imediat dupa ce au obtinut forta necesara, au pornit spre stele. In explorarile lor au intalnit viata intr-o multime de forme de manifestare si au studiat evolutia pe o mie de planete. AU VAZUT CAT DE DES SCANTEILE INTELIGENTEI SCLIPESC SI APOI MOR IN NOAPTEA COSMICA. Si, deoarece, in toata galaxia nu au gasit nimic mai pretios decat mintea, pretutindeni i-au incurajat zorii. Au devenit fermieri ai campurilor stelare.Semanau si uneori culegeau roadele. Iar alteori, fara tragere de inima,erau nevoiti sa pliveasca. "

marți, 6 octombrie 2009

Procesul de extindere a constiintei - Partea a 9 -a


Al saptelea corp, corpul nirvanic, trece frontiere pozitivului di face saltul in neant. El are vise ale neantului, ale vidului, ale non- existentei. Neantul nu este vacuitate toatala. Vacuitatea toatala este infinita.
Visele corpului nirvanic sunt lipite de forme si simboluri. Sunetele nu mai exista; tacerea este absoluta.
Aceste vise ale tacerii sunt o totalitate, si ele sunt fara sfarsit.
Cand stiu cu adevarat ce este corpul astral, fata de cazul in care cunoastem doar vidul astral, depasim teama de moarte. Incepand de la acest nivel, suntem siguri de propria noastra nemurire. Pe cand, in cazul in care cunoasterea noastra astrala este doar de domeniul visului si nu reala, ramanem prazlizati de teama de moarte. Criteriul de distingere este reprezentat de teama de moarte.

Realizari artistice

In cazul mental, visul si realitatea devin vecine. Exista metode yoghine, tantrice si altele, de creeare aa viselor astrale. Visele din corpul mental sunt la fel de reale ca si realitatea. Cei care postesc, cei care traiesc in singuratate sau in intuneric, au vise mentale, la fel de reale ca si realitatea inconjuratoare din timpul starii de veghe. In al patrulea corp, mentalul este total creator, el nu mai este limitat de materie si de lumea obiectiva.
El poate crea in deplina libertate. Poetii, pictorii, creatorii- traiesc in al 4-lea tip de vis. Orice realizari artistice isi au originea in acest tip de vis.

Partea a 4-a de tip de vis - visul mental - trebuie sa ne opunem identificarii si sa dobandim conditia de martor al acestei stari, bazata pe faptul de a fi constient.


Corp spiritual

In al cincilea corp, visul si realitatea formeaza un intreg, orice fel de dualitate a disaprut si visul nu este decat o oglindire a realului. Intre vis si realitate exista diferente dar nu deosebire, cum nu este deosebire intre mine si imaginea mea din oglinda, decat prin faptul ca eu sunt real si imaginea este o refectare.

In al cinciela corp cuvantul care ar putea descrie situatia esteacela de meditatie. El inseamna a fi perfect singur, luber de orice proces mental. In corpul spiritual te afli fara mental.
In prezenta oricarui proces mental, acesta devine o oglinda ce te reflecata. Trebuie sa fii un non-mental, in afara oricarui proces de gandire si contemplare.

Corp cosmic

In al 6-lea corp nu mai exista oglinda. Nu mai ramane decat cosmicul. Noi insine am disparut. Noi nu mai suntem, entitatea este un vis al lui Brahma, este maya. Universul este dual, ci un vis provenit din intreg. Eu nu mai sunt, dar totalitatea, intregul, viseaza.
Daca visul e pozitiv, e o iluzie, caci in ultima instanta, numai negativul poate exista.
Cand toate lucrurile s-au intors la sursa originara, totul e si nu e simultan. Pozitivul e singurul lucru care ramane. Trebuie realizata transcenderea lui.
Corp nirvanic

Daca pozitivul dispare in al saselea corp, ajungem in al saptelea. Realitatea celui de-al 6-lea corp ne aduce in pargul celui de-al 7-lea.
Daca nu mai ramane nimic pozitiv(nici mit, nici imagine) inseamna ca visul a incetat sa existe, si mai este numai existenta.
Lumea obiectiva a disparut.
A ramas numai sursa.
Arborele nu mai este, dar samanta ramane.
Al 7-lea corp reprezinta centrul in care nimic nu mai diferentiaza realitatea de vis. Fie ca visam despre vacuitate, fie o cunoastem, e vorba de aceeasi vacuitate,
Intre a visa despre absenta noastra si de a o constata nu este nici o diferenta.
In final, nu mai ramane decat vacuitatea.
Chiar si samanta a disparut. Este samadhi fara samanta.

Procesul de extindere a constiintei - partea a 8 - a



CELE SAPTE CORPURI

Noi avem sapte corpuri care se numesc: fizic, eteric, astral, mental, spiritual, cosmic si nirvanic. Fiecare corp are tipul sau propriu de vis. Corpul fizic este cunoscut in Occident sub numele de constient, corpul eteric sub acela de inconstient, in timp ce corpul astral poarte numele de inconstient colectiv.

Corpul eteric are posibilitatea de a calatori prin intermediul viselor. El are posibilitatea sa paraseasca partea fizica a corpului.
Daca vi le reamintiti, ele vor aparea ca vise, insa ele nu sunt vise similare cu cele ale corpului fizic. Pentru corpul fizic, inconstientul este corpul eteric: pt. corpul eteric, inconstientul este corpul astral si asa mai departe.
Exista, de asemena, vise astrale. Datorita lor, patrundem in vietile noastre anterioare. Ele sunt a treia dimensiune a visului. Se intampla ca, intr-un vis obisnuit sa fie prezente partial corpurile eteric si astral.
In acest caz, visul este ceva confuz, o suprapunere pe care nu putem sa o intelegem.
Cu corpul fizic nu putem calatori nici in spatiu, nici in timp. Suntem legati de starea noastra fizica si de ora. Corpul nostru fizic poate visa in aceasta dimensiune specifica de spatiu- timp, dar nu dincolo de ea.
Cu corpul eteric putem calatori oriunde vrem, dar in timpul prezent ( este tot aceeasi ora). Pe plan astral ( al treilea corp) putem calatori nu numai in spatiu ci si in timp. Corpul astral poate trece bariera timpului, dar numai in directia trecutului, nu si in viitor. Corpul astral poate reveni in intreaga serie a trecutului de la amiba la om, putand trece prin toate reincarnarile anterioare.
Al patrulea corp este cel mental. El poate calatori atat in trecut cat si in viitor. In caz de pericol extrem, chiar si unei persoane obisnuite i se poate intampla sa aiba o viziune a viitorului.

MIT - CREATIE

Al cincilea corp, corpul spiritual, transcende taramul individual si taramul timpului. Acum suntem in extremitate. Visele nu se mai refera la noi in calitate de indivizi, ci se refera la constiinta intregului. Nu este dezvaluit intregul trecut al existentei in toatliatea ei; viitorul ramane insa ascuns.
Toate miturile creatiei isi au sursa in al cincilea corp. Ele sunt identice unele cu altele.
Simbolurile se schimba, expunerile se modifica putin, dar fie ca sunt crestine, hinduse, iudaice sau egiptene, miturile creatiei sunt paralele unele cu altele: ele contin un intreg curent de similitudini.
De exemplu, exista marturii similare despre marele potop in intreaga lume.
Nu exista nici o marturie de ordin istoric. Marturia exista insa in al cincilea corp, in corpul spiritului, care poate visa de acest lucru.


CONCEPTE TEOLOGICE

Cu cat ne cufundam mai mult in profunzimile interioare, cu atat ne apropiem mai mult de realitate. Visele fiziologice nu au o realitate prea mare. Visele eterice au o realitate mai mare, cele astrale, au realitate si mai mare, visele mentale sunt aproximativ reale si in final, in corpul mental, visele imbraca un caracter autentic real, dar realul nu este prezent in mod obiectiv si cu toate ca are propria sa obiectivitate, se desfasoara in calitate de experienta subiectiva.
Toate conceptele teologice se nasc in al concilea corp si in esenta lor sunt identice, fiind visele celui de-al cincilea corp.


MITURI COSMICE

Prin corpul al saselea, corpul cosmic, atingem limita ce se afla intre constient si inconstient, intre materie si spirit. Al saselea corp viseaza despre cosmos.
Atingem limita constiintei, unde si inconstienta devine constient. Totul este constient si viu. La acest nivel, chiar si ceea ce numim materie face parte din constiinta. In al saselea corp se realizeaza visele miturilor cosmice.
Am trecut dincolo de individual, dincolo de constient, dincolo de timo si de spatiu, dar limbajul inca este prezent.
Teoriile despre Brahma, despre maya, teoriile unitatii, ale infinitului au fost concepute prin visele corpului cosmic.
Cei care au avut vise in dimensiune cosmica, au creat marile sisteme, marile religii.
In al saselea corp visele sunt de ordinul fiintei si nu de ordinul nefiintei; ele sunt de ordinul existentei pozitive nu de ordinul non-existentei.
Ramane prezent un atasament fata de existenta si o teama fata de non- existenta.
Materia si spiritul formeaza un intreg, o unitate; dar nu este si cazul existentei si non-existentei, al fiintei si nefiintei, care raman separate. Aceasta este ultima limita care trebuie trecuta.

2001 - O odisee spatiala - Arthur C. Clarke


"cu doi ani in urma s-a decoperit prima dovada a existentei extraterestre inteligente. O lespede sau un monolit de material dur, negru, de trei metri inaltime, a fost descoperit ingropat in craterul Tycho ( de pe Luna) .
Iata-l (...)
Lucrul cel mai uimitor legat de acest obiect este antichitatea sa. Datele geologice dovedesc dincolo de orice indoiala ca are o vechime de trei milioane de ani. A fost ingropat pe Luna, prin urmare atunci cand stramosii nostrii erau oameni mainuta primitivi. Dupa o asemenea durata, era normal sa presupunem ca-i inert. La scurt tim insa dupa rasaritul lunar, a emis o extrem de puternica unda de energie radio.
Credem ca aceasta energie a constituit doar reziduul, efectul secundar al unei forme necunoscute de radiatie, intrucat in acelasi timp, mai multe sonde spatiale au detectat o neobisnuita interferenta strabatand intreg Sistemul Solar.
Am reusit sa-i stabilim traiectoria cu mare precizie.
A fost directionata exact catre Saturn.
Judecand lucrurile dupa eveniment, am stabilit ca monolitul e un mecanism de semnalizare alimentat cu energie solara, sau cel putin declansat de Soare. Faptul ca si-a emis pulsul imediat dupa rasarit in momentul cand a fost expus la lumina zilei pentru prima data dupa 3 milioane de ani, nu poate fi considerat o simpla coincidenta. Si totusi obiectul a fost ingropat in mod deliberat, iar groapa a fost acoperita cu grija. Obiectul a fost usoar de gasit. Il inconjura un puternic camp magnetic.

luni, 5 octombrie 2009

Ursula, sotia lui Jose Arcadio Buendia


"Oamenii care o insotisera pe Ursula la intoarcerea acasa, descoperira calitatea buna a solului si pozitia sa privilegiata fata de mlastina, astfel incat, catunul sarac de la inceput, se preschimba repede intr-un sat plin de activitate, cu pravalii, cu ateliere de felurite mestesuguri si o sosea pe care traficul devenise neintrerupt, si pe care sosira primii arabi incaltati cu papuci, cu cercei in urechi, vanzand margele de sticla in schimbul papagalilor.
Jose Arcadio Buendia nu cunoscu nici o clipa de ragaz. Fascinat de o realitate imediata care in momentul acela ii aparu mai fantastica decat universul vast al imaginatiei sale, se dezinteresa complet de laboratorul de alchimie, lasa sa doarma materia extenuata dupa luni indelungata de manipulari si redeveni omul intreprinzator de la inceput, acela care hotarase traseul ulitelor si asezarea caselor noi, pentru ca nimeni sa nu profite de avantajul de care ceilalti sa nu se bucure in mod egal."

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Ray Bradbury - "Detunatura"


DESPRE RISCUL MODIFICARII ISTORIEI IN TIMPUL CALATORIEI IN TRECUT

"Ceata care invaluise masina se spulberase. Iata-i, asadar, ajunsi in vremea veche, trei vanatori si doua calauze, cu armele lor de metal albastru pe genunchi.
- Isus inca nu s-a nascut, spuse Travis. Moise inca nu s-a urcat pe munte sa stea de vorba cu Dumnezeu.Piramidele inca mai sunt pietre in munti, asteptand sa fie cladite. Ganditi-va : Alexandru, Caesar,Napoleon, Hitler, nu exista." (...)

"Se aflau in pustiul primordial. Vantul aducea tipetele unor pasari departate si mirosul sarat al unei mari stravecgi, amestecat cu mireasma unor ierburi jilave si a unor flori sangerii." (...)

"Daca omori, din greseala, un soarece, aici, in timpul trecut, inseamna ca urmasii sai, o duzina, o mie, un milion, apoi un miliard de soareci posibil, nu mai apar.Ce s-ar intampla cu vulpile care au nevoie de soarecii aceia ca sa supravietuiasca? Daca-i lipsesc zece vulpi, leul moare de foame.Lipsite de un leu, tot felul de insecte, vulturi si miliarde de fiinte sunt azvarlite in haos si distrugere. Iata unde se poate ajunge : cu 59 de milioane de ani mai tarziu, un om al cavernelor, unul dintre cei zece-doisprezece existenti in intreaga lume, se duce sa vaneze un porc mistret sau un tigru cu colt de spada, ca sa aiba ce manca.Dar dumneata, prietene, omorand din greseala un soarece in trecutul indepartat, ai distrus toti tigrii din aceea regiune. Asa ca omul cavernelor, moare de foame. Iar omul acela nu-i un om oarecare, baga de seama. El este o intreaga natiune viitoare. Din rarunchii lui ar fi iesit zece feciori, si asa mai departe, pana la aparitia unei civilizatii. Daca-l distrugi pe omul acela distrugi o intreaga semintie, un popor, o intreaga istorie a vietii. Este ca si cum ai ucide niste stranepoti ai lui Adam.Calcand in picioare un soarece, in timpul incursiunii in trecut, poti starni un cutremur in viitor, ale carui urmari ar putea zguduii din temelii Pamantul si destinele unui sir intreg de generatii. Prin moartea acelui om al cavernelor,un miliard de oameni inca nenascuti, sunt innabusiti in pantecele mumelor lor. Roma nu se mai poate inalta pe cele sapte coline.Europa ramane, poate pe veci, o padure intunecata, si doar Asia prospera, plina de vigoare.Calca in picioare un soarece, si zdrobesti piramidele. Calca in picioare un soarece, si-ti lasi asupra Vesniciei urma adanca, aidoma unui Grand Canyon.Regina Elisabeta nu s-ar mai naste niciodata, Washington n-ar mai traversa raul Delaware, Statele Unite n-ar mai exista. Asa ca, luati seama, ramaneti pe alee, nu va abateti niciodata!''

Procesul de extindere a constiintei- partea a 5-a


Kundalini este energia concentrata in corpul si sufletul omului.
De obicei, numai o mica parte din forta Kundalini este activa si nici aceasta parte nu functioneaza armonios, ea este in conflict, provocand suferinte si angoasa.
Suferinta provine intotdeauna dintr-o energie aflata in conflict, si orice bucurie, orice fericire provine dintr-o energie aflata in armonie.

De ce ramane marea partea a energiei Kundalini in stare potentiala? De ce nu este actualizata? Deoarece ea nu este necesara in actiunile de rutina zilnice.
Numai partea solicitata intra in functiune. Rutina zilnica nu solicita totalitatea energiilor, ci doar o parte infima. Si daca aceasta parte infima nu este inca in armonie, aceasta provine dintr-o viata de zi cu zi neintegrata.
Constientul este sub control, in timp ce potentialul, inconstientul nu este sub control. Eruptia inconstientului ne aduce pe un teritoriu nesigur, pe care nu suntem capabili sa il administram.
Daca ne eliberam de energiile conflictuale, vom simti o usurare, dar aceasta inseamna sa aruncam fragmente din viata noastra, la anumite intervale de timp. Este o sinucidere lenta.
Ceea ce numim de obicei placere, nu este in realitate decat o descarcare a energiilor conflictuale. Ca si cum am arunca o povara. Si acest lucru este intotdeauna negativ. Fericirea dimpotriva, este pozitiva. Ea apare o data cu actualizarea energiilor. In loc de a elimina energiile, acestea trebuie sa infloreasca in noi, astfel incat se produce o miscare spre interior, ducand in final la beatitudine si extaz.
Avem doua posibilitati. Prima consta in descarcare, prin intermediul careia nu putem fi creativi. Aceasta este atitudinea obisnuita a omului. Energia circula de la centru la periferie, deoarece aceasta este directia in care ne indreptam. Kundalini inseamna exact miscarea opusa, adica energiile se indreapta spre centru facand sa rezulte beatitudinea, in timp ce miscarea indreptata spre exterior, provoaca, simultan, bucurie si suferinta. Bucuria este momentana, insa suferinta este durabila.
In organism se creeaza constant energie, insa in mod absurd, aceasta devine o povara pe care trebuie sa o eliminam in mod constant.
Cand energia curge spre interior, are loc o regenerare.
Postura lui Buddha (pozitia ''lotus'' ) este o postura in cerc, in care energia este circulara, ea nu scapa spre exterior.
Asanas-urile si pranayama sunt metode prin intermediul carora dirijam energiile spre interior.
Pentru corp exista hatha yoga: asanas-urile, pranayama; pentru minte exista raja yoga si alte tipuri de yoga care se ocupa in principal de atitudini mentale.

Corpul si mintea au la baza aceeasi energie. Daca atunci cand suntem furiosi, ne controlam respiratia, furia se risipeste. Ea va fi in interiorul nostru, dar intr-o forma nemanifestata.
Este bine sa lucram simultan asupra corpului si mintii. Asupra corpului prin hatha yoga, asupra mintii prin intermediul constiintei.
Daca dobandim capacitatea de a fi constienti de respiratia noastra, vom constientiza si propriile procese ale gandirii.

Procesul de extindere a constiintei- partea a 4-a


Intelegerea este neaparat intelectuala in prima faza, deoarece intelectul este usa templului. Dar el nu are nimic comun cu spiritualitatea aflata in sanctuar.

Nimeni nu ne poate invata mediatatia: nu este posibil decat sa ni se arate calea care duce la ea.
Nu se pot oferi informatii referitoare la ea, deoarece nici o informatie nu este cu adevarat o informatie.
Ea provine din exterior, in timp ce meditatia se ridica in profunzimile noastre intime.

Intrebati-va de ce nu sunteti deja in meditatie.
Intrebati-va unde s-a oprit cresterea voastra, unde sunteti blocati.
Tatonati in intuneric. Nu exista alt mijloc. Incercarile sunt tocmai cele care duc la intelegerea eliberatoare.
Meditatia nu este formata din noi plus ceva; ea este fara noi, este o transcendere a noastra. Cand suntem in abis, meditatia este. Ego-ul a disparut; noi am disparut. Fiinta este. Este ceea ce religiile inteleg prin Dumnezeu: fiinta ultima.
Moartea este o certitudine. De unde si imensa obsesie a sexului. Cum nu vom ramane la nesfarsit pe acest pamant, corpul nostru trebuie inlocuit prin altul, nou. Natura pune accentul asupra sexului, in caz contrar specia umana ar disparea. Daca ar fi depins de vointa, nu ar mai fi existat nici un singur om pe pamant. Fara sex, viata nu poate exista.

Ne este foarte usor sa mergem spre Divin plecand de la o sexualitate normala; ceea ce este foarte greu si intr-un anumit fel imposibil, este sa o facem cu un mental nevrozat. Trebuie sa ne regasim mai intai sanatatea, sa ne regasim normalitatea. Apoi vine si ziua in care sexul poate fi depasit Daca stim sa ramanem constienti pe parcursul actului sexual, realizam un lucru extraordinar, de o valoare inestimabila. Astfel, transformam actul sexual intr-o meditatie. Datorita sexului, realizam cel mai profund dialog cu natura.
Participand constient la actul sexual, devenim martor al acestuia. In acest caz, transcendem sexul, deoarece pozitia de martor este eliberatoare.
Daca dupa actul sexual incercam un sentiment de compasiune fata de partenera inseamna ca iubirea creste.

Pe plan pur sexual are loc unirea a doua corpuri. In iubire, sunt doua suflete. Percepeti comuniunea, intalnirea interioara, raportul interior. In acest fel realizati si transcenderea iubirii; si veti atinge stadiul rugaciunii. Aceasta rugaciune este o poarta prin care se realizeaza comuniunea dintre noi in totalitate. Celalalt in calitate de entitate distincta a disparut. Exista un celalalt impersonal - existenta in totalitate- si noi.

Daca suntem capabili sa ramanem constienti in cadrul intalnirii noastre cu totalitatea, vom transcende simultan entitatea ''eu'' si totalitate.
Suntem totalitatea, unitatea perfecta.

Patrundeti in profunzimile actului sexual si veti descoperi iubirea. Patrundeti in profunzimile iubirii si veti descoperi rugaciunea. Patrundeti in profunzimile rugaciunii si va veti dizolva in unitate. Unitatea este totalitatea, extazul, fericirea.

Atentia este singura lumina pentru a explora viata. Cautati si scotociti prin cele mai ascunse unghere. Divinul fiind pretutindeni, nu va ridicati impotriva niciunui lucru.

joi, 1 octombrie 2009

Numai tu , iubire ...


"Case si masini se vor prabusi, sisteme se vor narui, si numele celor mari se vor scutura ca frunza; numai tu iubire, infloresti sus pe ruinele cetatilor si incredintezi vantului semintele vietii."

Karel Capek

miercuri, 30 septembrie 2009

Melchiade a murit


"In cele din urma se indrepta spre locul unde Melchiade obisnuia sa-si intinda cortul, si dadu peste un armean taciturn care lauda in limba spaniola un elixir care te facea invizibil. Acesta inghitise dintr-o sorbitura o cupa plina cu o substanta chihlimbarie in clipa cand Jose Arcadio Buendia isi croi drum cu brutalitate, prin mijlocul grupului care asista cu gura cascata la spectacol, si reusi sa-i adreseze intrebarea sa. Tiganul il invalui cu chipul sau spalacit, inainte de a se pierde intr-o baltoaca de pacura fumeganda si puturoasa, deasupra careia continuau sa pluteasca ecurile raspunsului sau : "Melchiade a murit." Sub lovitura acestei vesti, Jose Arcadio ramase impietrit, incercand sa-si stapaneasca durerea pe care o resimtea, pana cand oamenii stransi acolo se risipira chemati la alte spectacole si pana ce baltoaca armeanului taciturn se evapora complet."

Buendia face dragoste


"La prima atingere, oasele tinerei femei pareau ca se dezarticuleaza cu un trosnet inspaimantator, ca acel al unei cutii de domino, iar pielea i se topi in sudori livide, ochii i se umplura de lacrimi si din tot trupul ei porni un geamat lugubru si un miros vag de namol. Ea suporta insa izbitura cu o tarie de caracter si cu o vitejie de admirat. Jose Arcadio se simti atunci purtat in vazduh pana la o stare de inspiratie serafica, in care inima sa aprinsa deveni izvorul unor obscenitati tandre care patrundeau in urechile tinerei fete, iesindu-i pe gura traduse in limba ei"

( ... )


"Profitand de delicioasa imunitate pe care le-o asigura dezordinea generala, Jose Arcadio si Pilar Ternera cunoscusera cateva ceasuri de libertate. Umblau ca doi logodnici fericiti pierduti in multime, si au ajuns chiar sa banuiasca ca iubirea putea fi un sentiment mai grav, mai profund decat acea fericire neanfranata, insa efemera, a noptilor clandestine."

( ... )


"Vino incoace, ii spuse el. Rebecca asculta. Se opri langa hamac in sudori de gheata, simtind ca i se innoada matele,in timp ce Jose Arcadio ii mangaia cu varful degetelor gleznele, apoi pulpele si chiar coapsele, murmurand : ah ! Ea trebui sa depuna un efort supraomenesc cand o forta ciclopica o despuie de imbracamintea intima in doi timpi si trei miscari si o sfasie ca pe o pasarica.Mai avu timp sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca s-a nascut, inainte de a se darui inconstienta placerii neuitate a acestei dureri insuportabile, in mlastina fumeganda a hamacului, care absorbi ca o sugativa izbucnirea sangelui ei."

marți, 29 septembrie 2009

Conteaza spectacolul public


"Nu are importanta ce faci in viata particulara. Conteaza spectacolul public, iar acesta trebuie sa fie fara cusur. Fiindca spectacolul public este limbajul pe care il folosim sa transmitem prietenilor si dusmanilor ca suntem indeajuns de coerenti ca sa dam o reprezentatie onorabila. Si nu e usor, daca tii seama de nebunia a toate cate sunt pe lumea asta."

(Norman Mailer - "Vis american")

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Un veac de singuratate - G.G. Marquez


"Intr-o buna zi la mai multe luni dupa plecarea Ursulei, incepusera sa se petreaca lucruri ciudate. Un flacon gol, uitat de multa vreme intr-un dulap deveni atat de greu incat era imposibil sa-l urnesti din loc. O oala cu apa asezata pe masa de lucru, fierse fara foc timp de o jumatate de ora, pana ce se evapora complet. Jose Arcadio Buendia si fiul sau observau aceste fenomene cu un extaz amestecat cu o spaima, incapabili sa si le explice, insa interpretandu-le ca pe niste prevestiri ale materiei.Intr-o zi, leaganul Amarantei incepu sa se miste dintr-o pornire proprie, si facu un tur complet prin odaie, spre marea stupefactie a lui Aureliano care se grabi sa-l opreasca. Tatal sau nu se emotiona insa pentru atata lucru. Puse leaganul la loc si-l lega de piciorul unei mese, convis ca evenimentul asteptat era iminent.
Pe aceasta chestiune, Aureliano il auzi cum zicea :
-Daca nu te temi de Dumnezeu, atunci teme-te de metale.
Pe neasteptate, dupa aproape cinci luni de la disparitie, Ursula se reintoarse. Reveni mai magnifica, mai tanara ca oricand, cu niste gateli noi, de un stil necunoscut in sat. Jose Arcadio Buendia abia putu sa reziste emotiei.
- Asta era deci ! striga el. Stiam eu ca asa se va intampla !
Si era convins cu adevarat de aceasta, caci, in retragerile sale prelungite, in timp ce manuia materia, se rugase din adancul sufletului sau ca minunea asteptata sa ne fie nici descoperirea pietrei filosofale, nici descatusarea suflarii care da viata metalelor, nici posibilitatea de a face aur din balamalele si zavoarele casei : ci tocmai ceea ce se intamplase acum : Reintoarcerea Ursulei."

Noaptea nu se impusca


Ion Anghel Manastire - "Noaptea nu se impusca"

"O data la un secol. poate de mai multe ori,cine stie ce s-ar putea ascunde dincolo de simpla aparenta de perfectiune?
Mecanismul este acesta : viata, dragoste, moarte, viata, dragoste de mai multe ori, insa, in mod ciudat, la salbaticiuni, mereu, partenerul este acelasi, totul decurge firesc, perpetuare, apoi moartea, si totul merge dupa aceeasi randuiala.
Poate din lipsa inteligentei; GENERATII IN ZBOR PE AICI, ISI LASA RANITII SI MORTII SA CADA, s-ar credeca,speriati, se vor muta in alte parti, alte zone, alte tari, dar in seara urmatoare vin din nou, pe acelasi drum. Cunosc itinerariul perfect, nici mai la stanga, nici mai la dreapta. Ignora pericolul, instinctul este mai puternic sau nu mai pot simti primejdia decat la zgomotul impuscaturii, n-au memorie, asta e sau deasupra lor exista legi care le mana mereu pe acelasi drum ca sa-si lase necesarele jertfe. Pericolul sperie? Un fel de nebunie, precum dragostea. Isi cunosteau drumurile, instinctul de consevare le sileste. .Secole, generatii, drumul cunoscut, imensa balta rupta in coasta fluviului, indiguita, stransa, incorsetata, desecata..."

vizitatori

bulinute rosii

cactusi faini