Andropauza

Termenul de andropauza desemneaza totalitatea manifestarilor psihologice si organice observate la barbatii intre 50 si 70 ani, datorita diminuarii progresive a productiei de androgeni. Termenul a fost creat prin analogie cu cel de "menopauza", desi barbatii nu dispun de un punct de reper, cum este incetarea menstruatiei la femei, pentru a marca aceasta tranzitie. Menopauza reprezinta intreruperea fiziologica a functiei menstruale la femeia intre 45 si 55 ani, insotita de simptome neplacute si de pierderea osoasa de-a lungul anilor.

Desi nu exista un fenomen analog pentru barbati, termenul de "andropauza" este tot mai utilizat pentru a descrie unele simptome intalnite la barbatii de varsta mijlocie si atribuite scaderii nivelului de testosteron. Andropauza reprezinta o deficienta hormonala ca urmare a reducerii functiei testiculare.

Androgenii sunt hormoni sexuali masculini produsi de testicule si glandele suprarenale. Testosteronul, a carui concentratie este de 20 ori mai mare la barbati decat la femei, este principalul hormon androgen. La barbati, androgenii se afla la originea caracterelor sexuale secundare (pilozitate, voce, etc.) si mentin spermatogeneza (producerea de spermatozoizi). De asemenea, ei joaca un rol important in libido (dorinta sexuala) si influenteaza comportamentul emotional. La femeie, androgenii sunt fabricati de catre ovare si de glandele suprarenale.

Andropauza este definita drept o scadere a nivelului seric de testosteron, la barbatii de o anumita varsta, sub plaja de valori normale observate la barbatii tineri, asociata unui sindrom clinic ce corespunde unei deficiente de androgeni.

Sindromul clinic consta in anumite simptome (oboseala, capacitate redusa de concentrare, iritabilitate, pierderea interesului pentru actul sexual) si semne (anemie, pierderea fortei musculare, modificarea masei musculare, diminuarea densitatii osoase, disfunctia erectila).

Menopauza

Semnele si simptomele menopauzei

Semnele si simptomele menopauzei difera de la o femeie la alta, iar la aceeasi femeie, variaza in timp. Menopauza poate fi insotita de tulburari mai mult sau mai putin importante. Este vorba in general de bufeuri de caldura, uscaciune vaginala, tulburari urinare, schimbari bruste de dispozitie (iritabilitate, depresie, anxietate), tulburari ale somnului (insomnie). Aceste tulburari nu sunt grave in sine si nu prezinta riscuri pentru sanatate. Durata in care se manifesta poate varia de la cateva luni la cativa ani.

» Cicluri menstruale neregulate
Menstruatia poate disparea subit, sau poate deveni treptat mai mult sau mai putin abundenta, inainte de inceta complet. Ciclurile menstruale neregulate pot fi primul indiciu al apropierii menopauzei.

» Scaderea fertilitatii.
Atunci cand ovulatia incepe sa fluctueze, exista mai putine sanse de a ramene insarcinata. Totusi, inainte de a se implini un an de la incetarea menstruatiei, sarcina este inca posibila.

» Bufeurile (valurile de caldura)
Pe masura ce nivelul de estrogen scade, vasele de sange se dilateaza rapid, determinand cresterea temperaturii pielii. Acest lucru poate duce la aparitia bufeurilor, care se manifesta printr-o senzatie de caldura insotita uneori de inrosirea pielii, care incepe de la nivelul fetei si gatului, si se extinde la piept, umeri sau chiar se generalizeaza.
Bufeurile reprezinta cel mai frecvent simptom, iar la unele femei pot fi insotite de transpiratii abundente. In general, bufeurile dureaza de la 30 secunde la cateva minute. Frecventa precum si durata bufeurilor variaza de la o femeie la alta. Ele pot aparea la fiecare ora sau doar in mod ocazional, pot face parte din viata cotidiana timp de un an, sau pot sa nu apara niciodata.

» Uscaciunea vaginala
Din cauza deficitului de estrogen din perioada menopauzei, vaginul poate deveni mai uscat si mai putin “elastic”. Rezultatul este reprezentat de senzatiile de arsura sau de prurit, dar si de cresterea riscurilor de infectii ale tractului urinar sau vaginului. In aceste conditii, raporturile sexuale pot deveni dureroase.

» Tulburarile urinare
Controlul vezicii urinare fiind mai putin eficient, se poate manifesta incontinenta urinara -pierderea involuntara de urina, in special in timpul eforturilor (stranut, ras, etc.) si senzatia imperioasa de a urina. Aceasta problema trebuie tratata pentru a nu se accentua.

» Modificarile pielii
Structura si textura pielii sunt influentate de hormonii sexuali si de modificarile biologice generale legate de imbatranire. Dupa menopauza, pielea devine mai fina si fragila si se pot observa mai bine ridurile. La femeile care au suferit de acnee la varsta adulta, aceasta se poate agrava. Desi nivelul de estrogen scade, corpul continua sa produca o cantitate mica de hormoni masculini (testosteron). Drept urmare, pot aparea firisoare de par pe fata, piept si abdomen.

» Luarea in greutate
Deseori, odata cu menopauza, femeile se ingrasa si observa ca este mai greu sa piarda aceste kilograme decat inainte.
Luarea in greutate nu este legata in mod direct de modificarile hormonale ale menopauzei. Totusi, menopauza determina o modificare in repartizarea grasimii, care se acumuleaza mai frecvent la nivelul abdomenului si in jurul taliei, decat pe solduri si fese.

» Tulburari emotionale si cognitive.
Femeile se pot confrunta cu iritabilitate, oboseala, scaderea memoriei si a puterii de concentrare pe masura ce se apropie de menopauza. Aceste simptome au fost puse pe seama fluctuatiilor hormonale. Dar si alti factori sunt implicati: lipsa de somn, evenimente stresante (plecarea copiilor de acasa, pensionarea, etc.)

» Alte tulburari ale menopauzei
Menopauza poate fi insotita si de alte tulburari: dureri de cap, senzatie de oboseala intensa, tulburari ale somnului, dureri articulare, etc. Unele femei pot avea stari depresive.

Alcoolul protejeaza de dementa senila

Cel putin acesta este concluzia rezultata dintr-un studiu minutios, intins pe o perioada de 6 ani, si care a inclus nu mai putin de 3.069 voluntari cu varsta medie de 75 ani. Conform rezultatelor, 8 pana la 14 pahare baute saptamanal duc intr-un final la intarzierea considerabila a procesului degenerativ al dementei senile.

Cercetatori din cadrul Colegiului Medical din Wisconsin si de la Universitatea Wake Forest au descoperit ca persoanele care beau moderat, intre 8-14 pahare cu diverse bauturi alcoolice in decursul unei saptamani, prezinta un risc redus cu 37 % de a dezvolta dementa senila, comparativ cu cei care nu au baut alcool pe parcursul intregii lor vieti.

“Descresterea graficului dementei senile in cazul consumatorilor de alcool este surprinzator de asemanatoare cu rezultatele obtinute in cazul celor care fac in mod obisnuit sport de trei ori pe saptamana. In orice caz, consumul cu moderatie este mai mult decat indicat pentru cei care au ales sa se puna la adapost de dementa senila cu ajutorul unor pahare de bere sau vin”, declara Kaycee Sink, conducatorul studiului, si medic geriatru. Rezultatele studiului au fost facute publice in cadrul Conferintei Internationale despre efectele Alzheimer, desfasurata la Viena, Austria.

Sursa: FoxNews

Tratamentul cu celule stem - noi sperante in medicina

Tratamentul cu celule stem - noi sperante in medicina

Scris de Adriana AIONICESEI

Descoperirea metodelor de izolare si cultivare a celulelor stem in 1998 a adus o noua speranta cercetatorilor si medicilor din lumea intreaga. Acestia cred ca, in viitor, tratamenul cu aceste celule va putea vindeca boli grave, considerate incurabile in ziua de azi. Celulele stem sunt progenitori nediferentiati care au abilitatea de a se divide si dezvolta intr-o multitudine de alte tipuri de celule inalt specializate care sunt capabile sa formeze tesuturi. Ele ar putea fi folosite in viitor pentru repararea diferitelor structuri specifice sau pentru cresterea de organe. In functie de capacitatea lor replicativa si de potentialul de diferentiere, celulele stem au fost clasificate in: 1. Celule stem totipotente. Sunt produse prin fuziunea unui ovocit cu un spermatozoid. Tot celule totipotente sunt si cele aparute dupa primele diviziuni ale ovocitului fecundat. Acestea se pot diferentia in orice tip de celula, sunt capabile sa formeze o placenta si un embrion intreg; 2. Celule stem pluripotente. Sunt descendente ale celulelor totipotente. Se pot diferentia in toate tipurile celulare, cu exceptia celulelor totipotente. Sunt capabile sa formeze tesuturi derivate din toate cele trei foite embrionare (endoderm, mezoderm si ectoderm); 3. Celule stem multipotente. Sunt celule care produc celulele dintr-o singura familie, progenitori ai celulelor din diferite te suturi (ex:celulele stem hematopoietice se vor diferentia in celulele sanguine: hematii, celule albe, trombocite etc). Au un potential regenerativ imens si isi reinnoiesc continuu populatiile celulare; 4. Celule stem unipotente. Aceste celule pot produce un singur tip de celule, dar au proprietatea de a se reinnoi, ceea ce le diferentiaza de celulele non-stem. Sursele de celule stem pot fi : organismul adult, celulele embrionare, celulele canceroase sau de la nivelul cordonului ombilical. Celulele stem din organismele mature sunt celule nediferentiate gasite la nivelul diferitelor tesuturi si care de obicei sunt celule multipotente. Sunt mai corect denumite celule stem somatice pentru ca se pot gasi si la copii si la nivelul cordonului ombilical. O categorie aparte a atras atentia cercetatorilor: celulele numite spore-like. Sunt prezente in toate tesuturile si par a fi capabile sa supravietuiasca perioade lungi de timp in conditii severe de mediu. Celulele stem embrionare sunt celule obtinute dintr-un embrion uman in faza timpurie a diferentierii (numit si blastocit, embrion ce este format din 50-150 de celule). Aceste celule sunt pluripotente. Cercetarile ce necesita celule embrionare umane sunt controversate, pentru ca, de obicei, pentru a initia o linie celulara cu celule stem este nevoie de distrugerea unui embrion. Celulele stem canceroase apar prin transformarea maligna a celulelor stem adulte si par a fi sursa unor tumori, fiind responsabile si de metastazele si recaderile bolii. Rolul celulelor stem in etiologia diferitelor tumori se afla sub investigatii intense. Celulele stem din cordonul ombilical sunt derivate din sangele din placenta si vasele ombilicale si pot fi prelevate dupa nastere. Inca din anul 1988 aceste celule au fost folosite pentru a trata boala Gunther, sindromul Hunter, sindromul Hurler, leucemia limfoblastica acuta si alte afectiuni in special ale copiilor. In ziua de azi, in SUA exista banci care accepta donatiile parintilor de cordoane ombilicale. Aceste celule sunt colectate dupa nastere prin sustragerea sangelui ramas la nivelul venei ombilicale. Acest sange este imediat analizat pentru a detecta diferiti agenti infectiosi si pentru a determina tipul tesutului. Este depozitat in nitrogen lichid pana in momentul folosirii. Atunci cand celulele provin de la un donor diferit de cel ce va beneficia de aceasta terapie poarta numele de tratament allogenic, cand provin de la acelasi pacient este denumit autolog si cand este colectat de la indivizi identici (ex: gemeni monozigoti), singenic. Celulele stem prezinta subiectul unui numar din ce in ce mai mare de cercetari, publicatii si conferinte care prezinta noi posibile utilizari sau perfectionari ale unor metode de folosire ale acestei terapii. Una din afectiunile importante pentru care descope rirea si folosirea celulelor stem a adus o urma de spe ranta este SIDA. Un studiu publicat in iunie anul acesta de cercetatorii de la UCLA AIDS Institute si Institute for Stem Cell Biology and Medicine sustine ca este posibila convertirea celulelor embrionare umane in celule stem formatoare de celule sanguine care se pot diferentia in limfocite T helper. In studiul lor, cercetatorii au cultivat celule stem umane, care au fost incubate pe un suport de celule din maduva osoasa de soarece. Acestea au dus la convertirea celulelor embrionare in celulele formatoare de celule sanguine Aceste celule au fost apoi injectate intr-un timus uman care in schimb a dus la transformarea celulelor formatoare de celule sanguine in limfocite T.Aceste cercetari sustin ca acest mod de te rapie poate fi folosit si pentru alte boli care implica celulele T sau sistemul imun, cum ar fi deficitul imun sever combinat sau boala "bubble boy" (boala in care pacientul este lipsit total de sistemul imun, acesta fiind nevoit sa traiasca toata viata intr-un mediu antiseptic). Cercetatorii de la Stanford University School of Medicine au facut un prim pas in cresterea vaselor de sange din celule stem, care eventual ar putea fi transplantate in organisme vii. In ziua de azi bolile cardiovasculare ocupa un loc fruntas printre cauzele de mortalitate in randul oamenilor, astfel, inlocuirea vaselor de sange ar putea salva multe vieti. Pentru eliminarea pro blemei impuse de rejectia imuna, s-a propus ca aceste vase sa se dezvolte din celulele stem ale primitorului. Ingineria tesuturilor si cresterea de organe si tesuturi in afara corpului a dus la transplantarea cu succes a unei varietati de tesuturi umane, incluzand piele si cornee. Foarte recent, cercetatorii de la Wake Forest University din Winston-Salem, N.C., au reusit cu succes transplantarea de vezica urinara crescuta in laborator la sapte copii. Boli in care se incearca aplicarea terapiei cu celule stem: 1. afectiuni hematologice: leucemii, mielom multiplu, anemie cu celule falciforme 2. afectiuni autoimune: lupus eritematos sistemic, boala Crohn 3. afectiuni cu deficiente imune: deficitul sever imun combinat, Wiscott- Aldrich 4. afectiuni cardiovasculare: ischemia miocardica 5. boli hepatice: insuficienta hepatica 6.afectiuni metabolice: diabet, osteoporoza, boala Gaucher 7.afectiuni musculoscheletale: distrofia musculara Duchenne 8.afectiuni neurologice: boala Parkinson Un exemplu de terapie cu celule stem folosita in practica medicala in ziua de azi este transplantul de maduva hematogena care foloseste celule stem hematopoietice. In Annals of Neurology din luna iunie a anului curent s-a publicat un studiu al unor oameni de stiinta ce au reusit inocularea de celule stem la sobolani paralizati, care in final au reusit sa isi miste membrele afectate. Sobolanii au fost paralizati prin pierderea neuronilor motori in urma infectarii cu virusul Sindbis. In urma tratamentului s-a observat refacerea neuronilor motori, cu cresterea progresiva a fortei musculare pana la recastigarea capacitatii de a-si sustine propria greutate. Cercetatorii sunt optimisti, sperand ca intr-o zi se vor putea repara neuronii afectati de boli ca scleroza amiotrofica laterala, scleroza multipla, lezari traumatice ale maduvei spinarii. Oamenii de stiinta de la Universitatea din Florida au facut experiente pe soareci, care au aratat ca in mod normal corpul inlocuieste mici cantitati de celule de la nivelul ochiului, lucru esential pentru o vedere buna. Aceasta descoperire ar putea zdruncina credinta ca epiteliul pigmentar al retinei (RPE) este un tesut care nu se reinnoieste. Distrugerea acestui RPE este prezenta in multe boli ale retinei, cum ar fi degenerarea maculara datorata varstei, care afecteaza mai mult de 1,75 milioane de oa meni in SUA. Astfel, cercetatorii incearca folosirea acestor celule stem de la organisme mature pentru regenerarea mai accelerata a acestui strat al retinei. Intr-o lucrare publicata in ianuarie 2006 in Journal of Molecular and Cellular Cardiology, o echipa condusa de cercetatorul Timothy J. Kamp de la UW-Madison afirma ca pe viitor terapia cu celule stem ar putea fi folosita pentru a "repara" inimile bolnave. Echipa sa a indus infarct miocardic cobailor, dupa care a transplantat celule stem la nivelul leziunilor. Dupa o perioada, acestea s-au transformat in trei tipuri critice de celule: cardiomiocite, muschi neted vascular si celule endoteliale. Un rezultat intrigant al studiului este acela ca celulele implantate nu au dus la formarea de tumori, una din cele mai mari ingrijorari ale terapiei cu celulele stem. Ca si celulele canceroase, celulele stem embrionare au capacitatea de a se reproduce nedefinit si cercetatorii trebuie sa perfectioneze metodele de transplant pentru a nu prezenta efecte adverse importante inainte de a fi aplicate pacientilor umani. Descoperirea metodelor de izolare a celulelor stem a adus o noua speranta si in tratamentul diabetului de tip 1 si poate chiar si a celui de tip 2. Teoretic, celulele stem pot fi cultivate si coaxate spre producerea de insule pancreatice producatoare de insulina. Aceste culturi ar trebui manipulate astfel incat sa evite sistemul imun al organismului primitor pentru a nu fi respinse. Am descris aici numai o mica parte din posibilele viitoare utilizari ale terapiei cu celulele stem. Dar acest tratament este inca departe de a fi pus la punct. Vor mai fi necesari ani multi de cercetari pana cand aceasta metoda sa fie incercata si la oameni.

Enurezisul nocturn

Generalitati

Udarea patului in timpul noptii, numita enurezis nocturn, consta in scaparea involuntara de urina in timpul somnului. Udarea patului este un lucru foarte obisnuit la sugari si copiii mici, dar este considerat o problema cand apare la baieti peste 6 ani sau la fetite peste 5 ani.
Enurezis-ul afecteaza 15-20% din populatia de 5 ani, 7% din cei varsta de 7 ani si 1-2% dintre adolescenti si adulti. Baietii sunt de doua ori mai afectati decat fetele. Enurezis-ul primar consta in udarea patului la un copil care a facut acest lucru intotdeauna. Se considera ca se datoreaza unei intarzieri de dezvoltare. Rareori, cauza este o tulburare urologica, din sfera medicinii interne sau neurologica la un copil, care prezinta enurezis primar si nu uda patul in timpul zilei. Enurezis-ul secundar apare la un copil care a fost uscat o perioada de timp premergatoare manifestarii udarii patului.
Udarea patului poate fi frustranta pentru copil si parinti, provocand copilului sentimente de respect de sine scazut. Ca si in cazul obisnuirii la olita, parintii niciodata nu trebuie sa fie suparati sau furiosi pe un copil care uda patul. Ei trebuie sa inteleaga ca, copilul nu face acest lucru in mod deliberat.

Se pot intalni mai multe cazuri de enurezis nocturn la membrii aceliasi familii (mai multe cazuri intre rudele ce gradul 1 si 2). Cercetarea a aratat ca daca tatal a udat patul la varsta copilariei, exista 39% sanse ca si copilul sa ude patul, iar daca mama a avut istoric de udare a patului, exista o posibilitate cu 23% mai mare. Daca ambii parinti au istoric de udare a patului, exista o sansa de 77% ca si copilul sa ude patul.
S-a sugerat ca unii copii ar avea o tulburare de somn care face dificila trezirea lor. Totusi, nici un studiu stiintific nu a cercetat aceasta teorie si majoritatea copiilor dorm profund indiferent daca au enurezis sau nu.
La unii copii, cauza udarii patului este formarea urinii din timpul noptii. In mod normal, un hormon eliberat in timpul noptii reduce fluxul urinar, dar acest hormon poate lipsi la unii copii.

Oricare ar fi cauza, parintii au cateva optiuni pentru a-si ajuta copiii cu aceasta problema. Trebuie incercate reducerea cantitatii de lichide pe care copilul o bea noaptea si obisnuirea copilului sa urineze inainte de a merge la culcare.
Abordarea initiala ar trebui sa fie antrenamentul de automonitorizare, motivatie si responsabilitate cu trecerea pe o diagrama a noptilor cu succes. Parintii ar trebui sa incerce sa stabileasca momentul cand apare udarea patului. Daca parintii stiu cand este probabil sa se intample, ei pot trezi copilul sa urineze.
Urmatorul pas este sa utilizeze un dispozitiv de conditionare, numit alarma de pat ud. Cand pijamaua copilului se uda, suna o alarma. Obiectivul pentru prima saptamana este trezirea copilului cand porneste alarma, apoi copilul se va trezi din ce in ce mai devreme cand porneste alarma, facand pipi din ce in ce mai putin, pana cand copilul se va trezi inainte de pornirea alarmei si inainte de udarea patului. Trei din patru copii vor fi uscati dupa sase luni de folosirea a alarmei de pat ud.
Daca aceste optiuni esueaza, medicul poate recomanda tratament medicamentos, precum doze mici de antidepresive cu efect asupra enurezis-ului sau o medicatie hormonala, pentru a reduce volumul urinar nocturn. Tratamentul hormonal poate fi folositor in cazul copiilor ce dorm mai mult, cu prilejul unei excursii sau calatorii.
Rezultatul este bun. 15% dintre copii depasesc spontan problema udarii patului in fiecare an.

mai multe: aici