Vine iarna, si cum m-au parasit si tovarasii de peripetii, iar pana la venirea zapezilor care dau viata anotimului rece, este cale lunga, m-am reintors in Dakar, la cafeneaua pe care o am la periferia orasului. Este aici, de vreo doua saptamani, si nepotul meu Victor si ne pornim pe vanatoarea de gagici, cea mai placuta forma de vanatoare de la facerea lumii, dar si cea mai periculoasa. Iata cat este de ademenitoare imaginea cafenelei mele, de sub arborii seculari :
e tare frumos la tine...pot veni si eu? :)
RăspundețiȘtergereTe astept.Poate fac greva dragutii de profesori, si stai mai mult. Gumpert - despre care ti-am spus - a intrat deja la tine, pe blog. Si hoarda mea de sosii, dupa cum ai remarcat.
RăspundețiȘtergere