Piesa aceasta de teatru mi-a fost si subiect la bac, la oral.Am recitit-o si in studentie, si redau aici, cateva fragmente, de dragul unei prietene, sau fosta - nici eu nu stiu prea bine - care nu reuseste sa ma cunoasca si ma considera un lup in piele de oaie, dar, care mai tarziu, "ma va gasi suav/ si de blandete plin", cum zice Calinescu in poezia "Vera". Ea si numai ea este vinovata pentru prapastia in care se afla Kenziro, acum, cand recunoate ca nu-i doar un betivan si un curvar ordinar, ci si un cititor infocat, desigur, atunci cand nu-i fug literele inaintea ochilor.
Iata fragmente din piesa :
" (...) ma amuza sa o desenez pe fetita aceasta. E ca un mister nedescifrat. Si are o carnatie de fruct care nu si-a pierdut complet verdeata. Ai surpriza strepezelii in dulceata. E O CLIPA FUGARA IN FRUMUSETEA UNEI FEMEI"
"In imensitatea unui univers ostil si indiferent, unica solutie pentru om e de a ramane cu inversunare fidel lui insusi, de a rezista fricii de abis, de a se bate impotriva necunoscutului si de a castiga teren pentru ordinea umana"
"Du-te dupa ea. Sa nu fuga cu vreun tap. Noaptea padurea misuna de animale cu chip de om, si femeia-i slaba.Ii place duhoarea de fiara."
"Stii ce cred eu ? Ca toata lumea asta e o taina a nuntii. Se cununa intunericul cu lumina, raul cu binele, si mereu, mereu, neostenite, se ivesc zorile."
"Daca ai sa pricepi ce am facut, ai sa-ti dai seama ca sunt dincolo de tristete si de mila".
In imagine, o secventa din piesa "Moartea unui artist" de Horia Lovinescu.
pare interesant!
RăspundețiȘtergeresuperba postare
RăspundețiȘtergereVa multumesc.
RăspundețiȘtergere