Enurezisul nocturn

Generalitati

Udarea patului in timpul noptii, numita enurezis nocturn, consta in scaparea involuntara de urina in timpul somnului. Udarea patului este un lucru foarte obisnuit la sugari si copiii mici, dar este considerat o problema cand apare la baieti peste 6 ani sau la fetite peste 5 ani.
Enurezis-ul afecteaza 15-20% din populatia de 5 ani, 7% din cei varsta de 7 ani si 1-2% dintre adolescenti si adulti. Baietii sunt de doua ori mai afectati decat fetele. Enurezis-ul primar consta in udarea patului la un copil care a facut acest lucru intotdeauna. Se considera ca se datoreaza unei intarzieri de dezvoltare. Rareori, cauza este o tulburare urologica, din sfera medicinii interne sau neurologica la un copil, care prezinta enurezis primar si nu uda patul in timpul zilei. Enurezis-ul secundar apare la un copil care a fost uscat o perioada de timp premergatoare manifestarii udarii patului.
Udarea patului poate fi frustranta pentru copil si parinti, provocand copilului sentimente de respect de sine scazut. Ca si in cazul obisnuirii la olita, parintii niciodata nu trebuie sa fie suparati sau furiosi pe un copil care uda patul. Ei trebuie sa inteleaga ca, copilul nu face acest lucru in mod deliberat.

Se pot intalni mai multe cazuri de enurezis nocturn la membrii aceliasi familii (mai multe cazuri intre rudele ce gradul 1 si 2). Cercetarea a aratat ca daca tatal a udat patul la varsta copilariei, exista 39% sanse ca si copilul sa ude patul, iar daca mama a avut istoric de udare a patului, exista o posibilitate cu 23% mai mare. Daca ambii parinti au istoric de udare a patului, exista o sansa de 77% ca si copilul sa ude patul.
S-a sugerat ca unii copii ar avea o tulburare de somn care face dificila trezirea lor. Totusi, nici un studiu stiintific nu a cercetat aceasta teorie si majoritatea copiilor dorm profund indiferent daca au enurezis sau nu.
La unii copii, cauza udarii patului este formarea urinii din timpul noptii. In mod normal, un hormon eliberat in timpul noptii reduce fluxul urinar, dar acest hormon poate lipsi la unii copii.

Oricare ar fi cauza, parintii au cateva optiuni pentru a-si ajuta copiii cu aceasta problema. Trebuie incercate reducerea cantitatii de lichide pe care copilul o bea noaptea si obisnuirea copilului sa urineze inainte de a merge la culcare.
Abordarea initiala ar trebui sa fie antrenamentul de automonitorizare, motivatie si responsabilitate cu trecerea pe o diagrama a noptilor cu succes. Parintii ar trebui sa incerce sa stabileasca momentul cand apare udarea patului. Daca parintii stiu cand este probabil sa se intample, ei pot trezi copilul sa urineze.
Urmatorul pas este sa utilizeze un dispozitiv de conditionare, numit alarma de pat ud. Cand pijamaua copilului se uda, suna o alarma. Obiectivul pentru prima saptamana este trezirea copilului cand porneste alarma, apoi copilul se va trezi din ce in ce mai devreme cand porneste alarma, facand pipi din ce in ce mai putin, pana cand copilul se va trezi inainte de pornirea alarmei si inainte de udarea patului. Trei din patru copii vor fi uscati dupa sase luni de folosirea a alarmei de pat ud.
Daca aceste optiuni esueaza, medicul poate recomanda tratament medicamentos, precum doze mici de antidepresive cu efect asupra enurezis-ului sau o medicatie hormonala, pentru a reduce volumul urinar nocturn. Tratamentul hormonal poate fi folositor in cazul copiilor ce dorm mai mult, cu prilejul unei excursii sau calatorii.
Rezultatul este bun. 15% dintre copii depasesc spontan problema udarii patului in fiecare an.

mai multe: aici