Marcus Aurelius - "Catre sine"

De la bun inceput recunosc ca ilustrez postarea de dragul ilustratiei, si nu neaparat de cel al "lucrarii" pe care o ilustreaza, desi, sa recunoastem, nici lucrarea nu este de lepadat, si nici potrivirea cu textul nu se poate exclude aprioric, ca sa ma exprim elevat, chiar si fara elevator.

Marc Aureliu, asta al meu, a fost imparat roman.Unul stoic, pentru ca nu a dat nas in nas cu o cucoana ca mine.Caci daca ar fi dat, era si el epicureic, cu conditia sa-mi fi placut de el, precat imi plac scrierile sale.

1. A fi potrivnici unii altora este contra naturii, iar a te mania si a te indeparta de un semen, inseamna a fi impotriva omeniei.
2. Dispretuieste cele ale carnii.
3. Tot ce se petrece in univers este o dovada ca exista o providenta divina.
4.Exista o forta a necesitatii folositoare intregului univers, din care tu insuti esti o parte.
5. Fereste-te chiar din ceasul acesta de o noua ratacire.
6.Si cele mai marunte fapte conduc spre o finalitate.
7. Durata vietii omenesti este doar un punct din vecie.Substanta vietii este un flux care curge continuu, intreaga alcatuire a trupului este sortita grabnicei putrefactii, soarta este indoielnica, sufletul este o volbura-n vant. Cele ale trupului sunt ca o apa curgatoare, cele ale sufletului, fum si vis.
8. Cinsteste si pretuieste puterea ta de judecata.
9. Fiecare traieste doar prezentul, care este numai un punct din timpul nesfarsit.
10. Leapada sperantele zadarnice si grabeste-te catre un scop.
11. Senzatiile sun ale trupului,impulsurile apartin sufletului, iar principiile, spiritului.
12. Omul trebuie sa mearga pe drumul spre sfarsitul vietii, curat, cu sufletul calm si fara griji, liber de orice constrangere si impacat cu propria soarta.