La capatul tarinei lui Kenziro este ingropat si se mistuie in pamant un lup urias, gasit mort pe pamantul desprimavarat, in anul 2006. Iepuri si fazani vin ades, pe la Kenziro, si pot fi vazuti frecvent in gradina. Fazanii ne surprind in mod placut, cand isi iau zborul din pomii nostri, si sunt in siguranta, caci instinctul noastru de vanatori s-a atrofiat de tot. In siguranta sunt si iepurii de camp, desi ne rod din pomi, pagubindu-ne. Avem arme, si atat eu, cat si ai mei, tragem bine, dar vom trage mai degraba in hotii care ne taie brazii, decat in animale.
Candva, voi recupera din pamant scheletul lupului, si-l voi prepara. In anul lupului, a fost pe la noi Abdulaziz, cu fetita sa Elena, din Dakar. Mica Elena, este o mare cunoscatoare a literaturii franceze, si era incantata ca din bilblioteca lui Kenziro nu lipseste nici macar un singur autor francez sau vreun titlu de carte pe care-l putea scoate din memorie, iar Abdulaziz, a fost la fel de uimit ca nu lipsesc nici autorii japonezi pe care-i cunoaste el. Lupul i-a impresionat cel mai mult. Elena a spus ca se simte ca in jungla. Traiam un paradox, oferindu-le unor africani, pe tarina mea, senzatia de jungla, caci farmecul prezentei lor la noi, adusese toata taina si misterul salbatic al Africii la noi. Dar ei traiesc intr-o capitala africana, si eu, langa o padure europeana, plina de neprevazut si de fapturi miraculoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu