marți, 27 octombrie 2009
Vrajitoarele din Eastwick - John Updike
"A doua zi dupa pronuntarea sentintei, se sculase la patru dimineata, ca sa smulga vrejii uscati de mazare din gradina si sa cante in lumina lunii, in lumina acelui astru de piatra palida cu chip melancolic si unisexuat - o prezenta celesta, iar dinspre rasarit se iveau zorile cenusii ca o pisica. Si acest alt trup avea un spirit al sau. Acum lumea trecea prin ea, irosindu-se, disparand pe o conducta. "O FEMEIE ESTE O GAURA", citise candva Alexandra in memoriile unei prostituate. In realitate, nu se simtea, atat o gaura, cat un burete, un lucru inform care zacea pe un pat, absorbind din aer toata zadarnicia si mizeria care exsista pe lume : razboaiele din care nimeni nu iese invingator, bolile invinse de stiinta ca sa putem muri cu totii de cancer. Copiii navaleau zgomotosi in casa, atat de neindemanatici si de neajutorati, se agatau de ea in cautare de hrana si nu gaseau o mama, ci doar un copil obez si speriat, care si-a pierdut orice dragalasenie, care nu-si mai putea uimi tatal a carui cenusa fusese imprastiata din avion cu doi ani in urma. " ( ... )
Cand adormi, Sukie visa totusi o alta femeie, pe Felicia Gabriel, cu fata ei triunghiulara si incordata, vorbind mereu, tot mai infuriata, apropiindu-si chipul, cu varful limbii de culoarea ardeiului iute agitandu-se iute in spatele dintilor, atingand-o pe Sukie ici si colo, poate n-ar trebui sa facem asta, dar ce senzatie iti da, cine poate spune ce e firesc si ce nu, TOT CE EXISTA ESTE FIRESC si, oricum nu ne vede nimeni, oh, ce varf rosu, iute si tare are limba ei, ce dragut din partea ei, ce bine e. Sukie se trezi o clipa din somn, cat sa-si dea seama ca fantoma Feliciei se ingrijise de orgasmul pe care Clyde nu reusise sa i-l provoace. Ii duse pana la capat stadania, cu mana stanga, in ritmul sforaiturilor lui Clyde. "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu