De zece zile ploua fara oprire

S-a intamplat ceva cu mine in aceasta toamna. In alti ani, la venirea anotimpului ploios, eram suparat si bombaneam neintrerupt impotriva Naturii si chiar a Creatorului. Dar dupa experienta fascinanta care a fost prietenia, poate chiar iubirea de o vara cu un copil al naturii, intruchipat intr-o femeie cu suflet nomad, am redevenit jucaus si liber de griji, ca un prunc. Iata ce vad eu, sub stropii de ploaie, care astfel, nu ma mai supara deloc : un fundulet de muiere. Luati exemplu de la Kenziro, si populati cu vedenii lumea arida.