Pentru cine nu stie, Sirtaki, este motanul meu negru, care are o coada neobisnuit de lunga, si umbla cu ea pe sus, de parca nu ar fi un motan scopit, ci un caine fudul. Cu insistenta pe termenul fudul, care evoca fuduluiile, vulgo, boasele. L-am visat azi noapte pe Sirtaki, si nici nu a fost pentru prima data, caci acest asociat al meu cu care impart spatiul bibliotecii, fiind amandoi niste umbre ale barbatiei, el, prin lipsa coaielor, eu, purtandu-le doar ca podoabe, asadar, acest asociat al meu, mare vagabond si zurbagiu, ma manipuleaza prin vise, ca sa poata intra si iesi din casa, cand vrea el, noapte sau zi, nu conteaza. Are nevoie sa apeleze la mine, sa-i deschid geamul pe unde circula, caci nu m-am tampit de tot sa-i dau si cheie, si sa-mi poarte tot felul de cotosmani purecosi si janghinosi p'acilea. Si cum zisei, l-am visat asteptand la geam, sa-l las sa intre, si visul avea un aer dens de realitate. M-am trezit, si aproape ca m-a socat sa vad aievea, imaginea vazuta in vis : Sirtaki, la geam, in noaptea neagra ca smoala ! L-am lasat in casa. Zurbagiul a mancat bine, a tors, s-a frecat de mine, si cam dupa o ora, am inteles ca somnul meu este compromis. Se facuse ora 4 si pamfletarul care convietuiete cu mine in acest trup, pre numele sau, Ivan Vasarin, a intrat pe blogul sau, facand postarea "Matelot la apa " sau cam asa ceva. Iar motanul, s-a "cerut" afara, si a revenit exact la 6,55, cand doctorul patolog, pe care-l adapostesc, de asemenea, in aceasta carcasa, tocmai parasea biblioteca, pentru a se carabani la bolnita judeteana, pentru o noua zi de lucru, din putinele zile ramase inaintea concediului de odihna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu