Nu-mi vine sa cred, dar sunt din nou acasa. Inca nu au sosit toti ai nostri din satul acela. E ciudat de tot ce s-a intamplat. In gara, am pus pe seama puturcaului starea mea de confuzie. Acasa am gasit totul la locul sau, soarele rasare din acelasi punct si face aceeasi excursie peste zi la geamul meu, si bolta isi roteste stelele aidoma ca inainte de plecare. Nici un obiect nu-mi lipseste, si beciul este la fel cum l-am lasat la plecare. Dar totul este nou-nout, casa este pur si simplu stramutata, si ne aflam chiar sub deal, iar casele din Tojna albesc in soare spre culme, in timp ce Halma-Veche nici nu se vede la orizont. Doar gara arata diferit fata de gara noastra veche. Chiar si linia ferata au prelungit-o pana aici, unde trenul nu trecea niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu