"Asteptarea Penelopei" - Ligia Tomsa

La marginea marii
Ard noptile in mine mirodenii,
Stau dreapta pe tarmul statornic si te-astept.
Dar tipul ma tese cu paianjeni la tample
Si-o seceta mare mi-e gura uitata.
Ridica-ti corabiile pe vanturi mai bune !
Gleznele-mi cresc tot mai mult in tarana,
Sangele ma zideste in prunduri tot mai adanc.
Luna, ca un caine batran, zorile-mi latra,
Si radacini de ape au ochii mei pe ape cautand.
Nu vei gasi la intoarcere
Decat o amfora de piatra, la tarmul statornic asteptand.
Ascult la tarm, langa alge cu miros de moarte,
Glasul pestelui urias care tine pamantul in spate :

"De-atata singuratate, carnea ta de flacara si vant
Se va risipi prin lume, ca o samanta fara pamant,
Oasele tale, lungi, cantatoare
Se vor preface curand in ulcioare,
Ceturi maloase, iti vor putrezi varsta bratelor frumoase."

Imi acopar auzul cu valurile marii fosnitoare
Si ma dezbrac de sange, ca de petale, o tulpina de floare,
Dreapta, raman pe tarmul potrivnic,
Amiaza apune-n mine ca-ntr-o grota adanca.
Seara, albatrosii ma-mbracxa-n aripi,
Crezandu-ma stanca.