Privire spre trecut

Imi place aceasta femeie a lui Salvadar Dali. O am expusa si in cabinetul meu de lucru, si iata ca este potrivita ca postare, si la incheierea celei de-a doua povesti a lui Kenziro, care a fost una avortata. Povestea ajunsese catre frontierele teluricului, spre eteric, si o rabufnire a trecutului, manifestata prin zeci de dialoguri, aparute si disparute morganatic, deturnand firul noii desfasurari de lume, au lasat postarile sterpe si pustii. Ne aflam pe nisipurile miscatoare, de la zona penetrata in eteric, si fantomatica Hiphyko, refacuta dintr-un rotocol de fum al trecutului mort, cu rabufnire anterograda paradoxala, a realizat un melanj de prezent-trecut, mort din fasa. Personajele asteptate nu si-au facut aparitia, si Kenziro a suferit un proces de imbatranire patologica, din care sunt pe cale sa-l scoata acum, amazoanele intraterestre, care dau nastere, din amor hermafrodit, aratarilor teratoide, care ies de sub pamant, bantuindu-ne satele. Aceste amazoane, au prins insa si gustul carnii de barbat. Catorva dintre cei deveniti prizonierii lor voluntari, tinuti prin hatisuri de padure, le-au crescut testicule uriase, care au prins radacini, incat si-au pierdut posibilitatea de deplasare.Ei si-au pierdut si orice alta ratiune de a fi, cu exceptia celei de a le oferi placeri trupesti arzoaicelor. Dar despre acestea si multe altele, de-a dreptul incredibile, va va povesti in zilele de toamna, Kenziro Teluricul, salvat prin miracol de la frontiera trupeasca spre eteric.