Cum a fost omorat Stalin?

Stalin

La 21 decembrie 2005, Stalin ar fi implinit 126 de ani. Saptamanalul Argumenti i Fakti a aflat ca taina mortii lui este lamurita. In fosta arhiva a Kremlinului au fost descoperite documente care confirma o ipoteza mai veche: aceea ca Stalin a fost otravit. Cine si cum a facut acest lucru? Istoricul si publicistul Nikolai Dobriuha a realizat o ancheta proprie.

Examene medicale

Toate afirmatiile potrivit carora congestia cerebrala intervenita si moartea fulgeratoare a lui Stalin au fost consecintele sanatatii lui precare sunt dezmintite complet de rezultatele examenelor medicale realizate de a lungul a peste 30 de ani. Aceste date dezmint si declaratiile potrivit carora Stalin, chipurile, a fost atat de suspicios pe seama doctorilor, incat se temea sa faca chiar examene medicale, recurgand deseori la autolecuire. Dimpotriva. In caz de orice indispozitie usoara, medicii erau imediat chemati la el si stabileau supravegherea timp de mai multe zile.

Extrasele din examenele medicale ale lui Stalin efectuate intre septembrie 1947 si ianuarie 1952 arata ca liderul sovietic avea o tensiune arteriala si pulsul aproape ideale pentru varsta sa si nu a existat nici un semn care ar fi indicat la hipertensiune. Concluzia: afirmatiile ca “Stalin a fost grav bolnav, in special in urma incordarii supraomenesti din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial”, nu corespund realitatii. Cine este autorul unor asemenea declaratii devine clar atunci, cand afli momentul aparitiei lor. Ele s-au facut auzite imediat dupa ce, la 4 martie 1953, a inceput publicarea buletinelor despre starea sanatatii conducatorului sovietic. In aceste buletine (contrar situatiei reale, reflectate de nenumarate ori in cartile medicale de a lungul vietii sale) se anunta in mod oficial: “In noaptea de 1 spre 2 martie I. V. Stalin a suferit o congestie cerebrala… pe baza hipertensiunii si a ateriosclerozei”.

Aceste afirmatii mincinoase au fost sustinute activ de Beria si oamenii lui, Malenkov si Hrusciov, imediat dupa ce ei au ajuns la putere. N-am gresit cu vorba, scrie Dobriuha, numindu-i pe Malenkov si Hrusciov drept oamenii lui Beria - acest lucru este dovedit de protocolul secret al sedintei comune (publicat in AiF in urma cu trei ani) a Plenarei CC al PCUS, Consiliului de Ministri al URSS si Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 5 martie 1953 care a fost incheiat la 20.40, cu o ora si 10 minute inaintea mortii oficiale a lui Stalin!

Cine si cand i-a dat otrava?

Documentele descoperite confirma faptul ca otravirea a avut loc la 28 februarie -1 martie 1953, adica in noaptea de sambata spre duminica, cand personalul medical principal se odihneste si nu poate fi gasit repede un medic necesar. Aici se observa clar ca otravirea a fost gandita temeinic, pentru un caz in care otrava nu ar avea un efect imediat ceea ce s-a si intamplat.

De altfel, la inceput ar fi urmat sa fie otravit Stalin insusi si abia dupa aceea - sosia lui. Insa exista dovezi documentare ca asemenea otravire prelungita nu intra in planurile lui Beria. Si de aceea el avea emotii mari. Insa apoi, “dupa ce totul s-a terminat”, potrivit amintirilor fiicei lui Stalin, Svetlana, Beria n-a putut “sa-si ascunda triumful”. Dar, cu ceva timp inainte, la el se observa oarecare agitatie, care s-a reflectat chiar in comunicatul guvernului din 4 martie 1953, publicat in mass media controlate de el: “In noaptea de 1 spre 2 martie, tovarasul Stalin, in timp ce se afla in apartamentul sau de la Moscova, a suferit o congestie cerebrala…”

De ce avea nevoie Beria sa minta despre Moscova, ce s-ar fi schimbat daca el spunea adevarul, adica faptul ca totul s-a intamplat la vila lui Stalin, in afara capitalei, sau nu spunea deloc despre locul unde aceasta s-a intamplat?! Evident, dintr-un motiv sau altul, Beria avea nevoie de aceasta minciuna. Poate ca pentru a mai spori rolul sosiei, dupa ce adevaratul Stalin murise indata la vila, iar presupusa sosie “s-a imbolnavit” urgent la Kremlin de unde ea, in cursul noptii de 1 spre 2 martie, ar fi fost adus la vila pentru a-l substitui pe Stapanul care murise pe loc?

Cu alte cuvinte, pentru Beria, ceva in aceasta afacere cu otravirea n-a mers bine. Nu este intamplator faptul ca, peste un timp, dupa ce totul s-a sfarsit cu Stalin (poate ca si cu sosia lui), Beria l-a arestat pe Grigori Moiseevici Mairanovski, seful laboratorului de otravuri, care se afla pe strada Varsonofiev. Si, mai tarziu, acesta i-a scria timp indelungat lui Beria: sunt vinovat de faptul ca puterea otravurilor mele s-a dovedit a fi nu asa cum spuneam eu si promitea redresarea situatiei.

O sticla cu apa minerala

Faptul ca Lavrenti Pavlovici (Beria - n. n.) se pregatea de “razboiul contra lui Stalin” nu este negat nici de fiul sau, Sergo (doar Beria stia ca Stalin pregateste arestarea lui): “In 1952, tatal meu isi dadea deja seama ca n-are ce sa piarda… Tatal meu nu era nici las, nici un berbec care merge cuminte la abator. Nu exclud ca putea sa puna la cale ceva… Pentru aceasta avea in organe oamenii sai… In afara de aceasta, avea propriul serviciu de informatii, care nu depindea de nici o structura existenta!”

Din amintirile paznicilor lui Stalin reiese ca, cel mai probabil, liderul sovietic s-a otravit imediat dupa ce a baut apa minerala. Drept marturie este faptul ca a fost gasit culcat langa biroul pe care statea o sticla cu apa minerala si un pahar din care el bause. Iar intrucat otrava a actionat “aproape imediat”, Stalin a cazut pe loc - potrivit unor date, mort, potrivit celorlalte date, pierzandu-si cunostinta, in orice caz, absolut sigur este ca si-a pierdut darul vorbirii! In aceasta stare l-a si gasit personalul din vila, dupa ce a spart usa care ducea in incaperile lui, in urma consultarilor prelungite cu cei de sus…

Insemnarile secrete ale medicilor

Jurnalul medicilor reduce aproape la zero toate memoriile si cercetarile privind ultima boala si moartea lui Stalin. Dupa toate aparentele, medicii isi dadeau seama ca Stalin a fost otravit. De aceea, printre prescrierile medicilor exista aproape tot ce se aplica la intoxicari: o compresa cu gheata aplicata la cap, ceai dulce cu lamaie, curatarea stomacului cu magneziu acido-sulfuric s.a.m.d. De pilda, in consemnarea din 4 martie 1953, ora 8.00, se inregistreaza: “Cianoza pronuntata a fetei si a extremitatilor”. Cianoza este invinetirea si innegrirea pielii si a mucoasei si apare in cazurile de otraviri provocate de anilina, nitrobenzol, clorat de potasiu etc., pentru ca, din cauza lor, hemoglobina din sange se transforma in asa-zisa methemoglobina, care are culoarea inchisa. Nu este exclus ca Stalin a fost otravit cu un amestec de diverse otravuri.

Incepand cu ora 15.00 si pana la ora 21.00, in 4 martie, adica timp de 6 ore, jurnalul medicilor, nu se stie din ce cauza, nu a fost completat. Se faceau doar insemnari generale privind starea bolnavului si procedurile aplicate.

Varsa sange

5 martie. Intre orele 1 si 3 jurnalul iar nu este completat. La inceput credeam ca din cauza lipsei complete de speranta, pucteaza Dobriuha. Dar cand am descoperit o bucata de hartie pe care o citez mai jos, mi-am dat seama ca motivul tacerii era dezorientarea generala. Spre acel moment (in noaptea de 4 spre 5 martie) au venit analizele de urina si de sange, din care reiesea o singura concluzie - otravirea! Concluzia consiliului la ora 1 noaptea din 5 martie este laconica:

“La cercetarea sangelui s-a consemnat cresterea corpurilor sanguine albe pana la 17.000 (in loc de de 7.000-8.000 normal), cu graunte toxice in leucocite. (Iata ceea ce trebuia dovedit! - n. a.) La cercetarea urinei, s-a descoperit proteina”.

Inca o dovada! Dar cum puteau medicii sa-i comunice asa ceva lui Beria? Imediat ar fi urmat intrebarea: “Mai bine recunoasteti singuri, cine dintre voi l-a otravit pe tovarasul Stalin?! Altfel, pe toti…” Ce era de facut? Tinand cont de starea disperata si timpul pierdut, au hotarat doar sa inregistreze faptul… De aceea s-a facut o asemenea pauza prelungita, fara nici o procedura. “Ora 3 noaptea (…) Ficatul ramane marit. (Unul dintre semnele otravirii puternice. - n. a.). 4.55. A aparut sughitul (de 2-3 ori)”.

De acum inainte, evenimentele s-au precepitat. Sughitul va deveni des si puternic, iar spe dimineata… “8.20. Vomitare cu sange. S-a facut o injectie cu cofeina (1 cm cub). Stare extrem de grava. Bolnavul a deschis ochii. Cianoza pronuntata. Tensiunea arteriala 170/110. Puls: 110 pe minut, slab”.

Iata reactia la cele intamplate a profesorului A.Miasnikov: “Vomitarea cu sange care a aparut la 5 martie dimineata ne-a nedumerit - cum ar putea fi explicata? Toti participantii la consiliu stateau gramada in jurul bolnavului si in camera de alaturi, fiind alarmati si plini de banuieli…”

Spre ora 8.00 aceasta vomitare s-a terminat cu un colaps profund. Se pare ca tocmai atunci, cineva dintre medici, avand deja in maini analizele repetate, in mare secret i-a comunicat fiului lui Stalin, Vasili, ceea ce s-a intamplat in realitate cu tatal lui. Si Vasili, dupa cum descrie sora sa, Svetlana, a inceput sa strige: “Tata a fost otravit!…”

“21.50 Tovarasul Stalin a incetat din viata”.

Injectie letala

Apropo, din cartea Svetlanei Alilueva, ” 20 scrisori catre un prieten”, se poate trage concluzia ca, in ultimele clipe ale vietii lui Stalin, fiica nu si-a recunoscut tatal, explicand aceasta prin faptul ca boala l-a schimbat pana sa devina de nerecunoscut. De altfel, poate ca a fost totusi sosia, si de aceea fiica nu si-a recunoscut parintele?

Printre documentele, legate de moartea lui Stalin, unul mi s-a parut deosebit de misterios. El se refera la ultimele injectii pe care le-a facut sora medicala Moiseeva. La ora 20.45 ea ii face lui Stalin o injectie de gluconat de calciu. Pana in acel moment, o asemenea injectie n-a mai fost facuta bolnavului. La 21.48, tot ea va consemna ca a introdus ulei de camfor, de 20%. Si in sfarsit, la 21.50, Moiseeva semnaleaza ca, pentru prima data in toata perioada de tratament, i-a facut o injectie cu adrenalina… Dupa care Stalin moare imediat. Poate ca tocmai aceasta coincidenta ciudata a alimentat zvonurile ingrozitoare ca Stalin a fost trimis in cealalta lume, printr-o injectie speciala, de catre o femeie de originea evreiasca, special pregatita de Beria.

Apropo, dupa cum mi-au spus medicii, la starea in care se afla Stalin in ultimele ore, injectiile cu adrenalina sunt categoric contraindicate, pentru ca provoaca spasme…

Insa faptul ramane fapt: imediat dupa ce fostii colegi ai conducatorului, impartind la Kremlin puterea, au venit la Stalin, inca in viata, a fost facuta ultima injectie, urmata de moartea imediata!