Conducerile de tranziţie
În 1982, stagnarea economiei sovietice era evidentă. URSS ajunsese să importe cereale din SUA, fără ca acest fapt să determine o schimbare în sistemul economiei planificate centralizate. A existat o perioadă de tranziţie între perioadele Brejnev şi Gorbaciov, cu unele elemente de reformă începute însă încă din 1983.
Perioada Andropov
La două zile de la moartea lui Brejnev a fost anunţată alegerea lui Iuri Andropov în funcţia de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Odată ajuns la putere, Andropov a trecut rapid la promovarea în funcţii de conducere a propriilor aliaţi. În iunie 1983, el şi-a asumat postul de Preşedinte al Prezidumului Sovietului Suprem, devenind astfel şeful statului. Lui Brejnev i-au fost necesari 13 ani pentru a accede la acest post. În perioada scurtă în care a fost la conducerea URSS-ului, Andropov a schimbat peste jumate dintre miniştrii sovietici şi dintre primii secretari republicani ai partidului şi mai mult de o treime dintre şefii de departamente ai aparatului conducător al Comitetului Central. El a schimbat pe liderii în vârstă cu unii mai tineri şi mai dinamici. Capacitatea lui Andropov de a reforma aparatul conducător al partidului şi al economiei a fost grav afectată de sănătatea precară a liderului sovietic, ca şi de influenţa rivalului său, Constantin Ustinovici Cernenko, şeful de cadre al Comitetului Central.
Politica internă a lui Andropov a urmărit restaurarea ordinei şi disciplinei în societatea sovietică. El a evitat reformele politice şi economice radicale, promovând în schimb o politică a onestităţii crescute în politică şi experimente economice timide, similare cu cele asociate reformelor lui Kosîghin. În tandem cu aceste experimente economice, Andropov a lansat o campanie anticorupţie care a atins vârfurile guvernului şi partidului. Andropov a încercat de asemenea să întărească disciplina muncii.
În domeniul afacerilor externe, Andropov a continuat lini politică brejnevistă. Relaţiile americano-sovietice s-au deteriorat rapid în martie 1983, când preşedintele Ronald Reagan a numit Uniunea Sovietică "Imperiu al răului". Sovieticii au reacţionat imediat criticând anticomunismul "belicos, lunatic" al lui Regan.
Sănătatea lui Andropov s-a deteriorat rapid, el decedând în februarie 1984, după ce nu mai fusese văzut în public mai multe luni. Cea mai importantă moştenire care a lăsat-o a fost descoperirea şi promovarea lui Mihail Gorbaciov. Începând din 1978, Gorbaciov a avansat în doi ani până la statutul de membru plin al Biroului Politic. Responsabilităţile sale în domeniul cadrelor de partid i-au permis să distribuie favoruri şi să-şi creeze legături care s-au dovedit utile atunci când s-a pus problema alegerii Secretarului General. În occident exista convingrea că Andropov îl pregătea pe Gorbaciov să preia funcţia supremă în stat. Totuşi, deşi Gorbaciov a ocupat funcţia de adjunct al Secretarului General de-a lungul întregii perioade de boală a lui Andropov, funcţia supremă în stat a fost ocupată de altcineva în 1984.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu