Tot mai rari ne sunt oaspetii in Lemuria. timpul nostru a trecut, iar timpul copiilor nostri n-a venit inca. Soarele rasare. soarele apune, frunzele cad si apoi cresc din nou, iar Somesul tace si trece. Eram, nu demult, un patimas al jurnalelor. Am scris corect la plural, caci scriam cate 4-5 jurnale diferite. Scriu si acum trei, dar fara pofta. Am mii de pagini de Jurnal, pe care nu le voi reciti nici eu. Totul e desertaciune. Dar nu si aceste fotografii, pe care le incredintez blogului, cu speranta sa fie vazute si de alti semeni intru simtire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu