Am avut noroc cu acest prenume. Pentru nasul meu, era numele de familie. Cum necum, japonezul care mi-a fost nas s-a casatorit aici in Halma-Veche, cu o romanca si a facut pe crestinul. A fost prieten cu tata si m-a botezat. E mort de mai multe decenii, si nu zace in cimitirul din Halma-Veche, l-au dus in Japonia neamurile, iar eu am ramas japonezul. Nachis e numele lui tata, si deci al meu, dar pentru toti sunt japonezul. Am si ochii oblici, sau cel putin asa par, si daca japonezul nu aparea pe la noi cu putin inainte de nasterea mea, as fi avut dubii daca nu cumva mi-e tata. I-a placut si lui sa traga la masea. In imagine vedeti o mata betiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu