Am mai marturisit ca mi se intampla sa ma ard cu oamenii pe care mi-i aleg ca prieteni in viata reala, ceea ce m-a adus la o stare de izolare de lume, si la faurirea unei lumi proprii, gravitand in jurul cartilor, dar deschisa intr-o gradina.Probabil ca fiinta mea launtrica tanjeste dupa oameni, altfel nu-mi explic de ce am comis eroarea deschiderii spre lume prin blogger. Cert este ca am esuat si aici, si pentru azi, eram hotarat sa-mi inchid blogurile.Dar iata ca s-a intamplat dimpotriva : l-am deschis pe al saptelea.Pana la urma tot la faliment voi ajunge cu ele. Dar imi prelungesc agonia.Ajunsesem la pace, traind in Biblioteca Babel. Si mi-am stricat linistea, ca un prunc naiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu