"Livada cu mierle" - Dimitar Korujdiev

" S-a scris demult despre cruzimea copiilor care si-au aruncat parintii in case de batrani, dar pana acum nu a scris nimeni despre cruzimea batranilor a caror constiinta este stapanita numai de frica de moarte si a caror tiranie plina de capricii, distruge familii intregi. Despre cel care a rezistat inchizitiei parintelui sau rudei sale si ramane in viata, societatea spune ca si-a indeplinit o datorie morala. S-ar putea ca, in viata familiilor in care un despot batran, care zace cu anii la pat, incat chipul sau bun ajunge sa fie uitat cu totul, ura impotriva lui sa fie unanima, si de asemenea, speranta ca, oricum, vor fi candva salvati, desi, in acest caz, salvarea unora este, de fapt, moartea altuia. In astfel de imprejurari, viata s-a oprit intr-un punct ingrozitor, iar ingrijitorii, la randul lor se degradeaza treptat in cercul blestemat al plostelor cu rahat, al strigatelor, la fiecare cinci minute, la cele mai absurde cerinte, cu sentimentul lipsei de sens al eforturilor." ( ... )

"Am visat toata viata, sa fiu candva singur cu sotia mea, sa putem sa traim si sa vorbim liber, fara mama ei, care merge peste tot cu noi si trebuie sa asteptam sa doarma, ca sa putem schimba, chiar si la miezul noptii, cateva cuvinte. Si ce s-a intamplat ? Ea a murit, si eu am ramas sa traiesc cu mama ei ... Asta este o batjocura! "

"Una din ultimele mele seri in livada cu mierle este pe sfarsite. Ziua de toamna a fost insorita si linistita, s-a scurs pe neasteptate. A fost inca un cadou al zilelor care preced iarna. La sase si jumate este intuneric si frig, iar eu scriu acoperit cu o patura. Ma opresc cate odata, ca sa visez la primavara. Gandul meu sare peste iarna cu o agilitate de necrezut, ma vad cum scriu aici, intr-o zi de aprilie "