Moartea lui Lenin

Decesul lui Vladimir Ilici Lenin, cunoscutul revolutionar rus, a fost cauzat de sifilis, o boala cu transmitere sexuala, si nu de atac de cord, potrivit unor documente descoperite de o scriitoare britanica la Universitatea Columbia din New York, informeaza Daily Mail, in editia online.

Vladimir Ilici Lenin a incetat din viata in 1924, dupa o boala indelungata. Istoricii s-au pus de acord asupra faptului ca liderul rus a suferit o serie de trei atacuri de cord care, in cele din urma, i-au cauzat moartea.

Cu toate acestea, au fost descoperite recent noi informatii care par sa sprijine ipoteza potrivit careia Lenin ar fi murit de sifilis, o boala cu transmitere sexuala.

Liderii sovietici au facut eforturi semnificative pentru a acoperi motivele reale ale comportamentelor dezordonate si a izbucnirilor bruste de furie avute de Lenin inaintea mortii sale, in 1924. Recent insa, autoarea britanica Helen Rappaport a descoperit documente la Universitatea Columbia din New York despre care considera ca sunt probe, indicand ca moartea lui Lenin a survenit ca urmare a unui neurosifilis (endartitis luetica), o forma a sifilisului care afecteaza creierul. Scriitoarea a descoperit informatii despre adevarata natura a bolii lui Lenin in documente redactate de cercetatorul rus Ivan Pavlov, aflate la universitatea americana.

Pavlov, laureat al premiului Nobel si faimos pentru lucrarile sale de conditionare comportamentala realizate pe caini, a afirmat ca "revolutia a fost facuta de un nebun caruia sifilisul ii afectase creierul", potrivit descoperirilor facute de Rappaport.

Rappaport, care a scris mai multe carti despre istoria Rusiei, crede ca este posibil ca Lenin sa se fi infectat cu sifilis dupa ce a intetinut relatii sexuale cu o prostituata pariziana, in 1902. Societicii insa pun comportamentul instabil al lui Lenin pe seama arterosclerozei, boala care afecteaza creierul si pe care sifilisul o imita in ceea ce priveste simptomele.

De la sfarsitul lui 1921, liderul rus a suferit o serie de atacuri fizice catastrofale, care i-au indus progresiv starea de paralizie. Rappaport sustine ca boala l-a facut pe Lenin ca, inaintea mortii, sa fie "un personaj confuz si neajutorat, cu greutati in exprimare si cu o privire nebuna si fixa".

Scriitoarea a descoperit documentele dupa ce a publicat cartea "Conspirator: Lenin in Exile", in conditiile in care era decisa sa isi fundamenteze afirmatiile. "Este o convingere neexprimata a multora dintre doctorii si cercetatorii de la Kremlin ca Lenin a murit de sifilis, insa au fost fortati de autoritati sa isi tina secrete opiniile", spune scriitoarea.

"In pofida acestei obligativitati la tacere, nimeni nu a fost mai clar in a-si exprima convingerile decat marele profesor Ivan Pavlov, pionierul teoriei pavloviene. Dupa revolutia din 1917, Pavlov a devenit un violent opozant al bolsevismului si a asistat la monstruosul «experiment sovietic» in care oamenii erau tratati mai rau in laboratoare decat broastele utilizate pentru experimente", a precizat scriitoarea.

Potrivit lui Rappaport, lui Pavlov i s-a permis sa faca aceasta controversata declaratie referitoare la starea lui Lenin deoarece liderul rus i-a garantat imunitatea, realizand cat de utila era munca sa Rusiei.

Astfel, in cadrul unei deplasari la un congres organizat la Londra, Pavlov s-a oprit la Paris, pentru a-si vizita un prieten, pe doctorul Mihail Zernov. "In timpul discutiei cu Zernov, Pavlov si-a mentinut declaratia ca Lenin suferea de sifilis si ca, pana la momentul respectiv, manifestase toate simptomele caracteristice bolii, inclusiv paralizia progresiva caracteristica bolii", a precizat Rappaport.

"Pavlov stia cercetatori eminenti care fusesera chemati sa examineze creierul lui Lenin dupa moartea acestuia in 1924 si toti au ajuns la acelasi diagnostic. Era un secret cunoscut de toata lumea, dar pe care nimeni nu indraznea sa-l spuna in public si in legatura cu care nu exista documente oficiale sovietice. Doctorilor de la Kremlin care l-au examinat pe Lenin li s-a interzis sa vorbeasca despre asta, sub amenintarea executiei, si au fost obligati sa scoata referirile de la boala reala din dosare", a explicat scriitoarea.

Numeroase nume mari ale istoriei au fost bolnave de sifilis, intre acestea numarandu-se Nietzsche, Maupassant, Goethe si Donizetti.