Am probleme de sanatate care pun sub semnul intrebarii scrierea romanului "Siberia", pe care mi-am propus-o pentru concediul din aceasta vara. In plus, criza si dozele mari de rautate pura si de rea credinta din partea unor oameni apropiati si a unor asa-zisi colegi, m-au descurajat, si eram pe cale de a amana scrierea romanului, care, oricum, va fi diferit, fata de primul plan genetic, care a suferit deja schimbari mari de directie.Pe acest fundal de descurajare, in plina furtuna cu descarcari electrice, cand am ramas totusi cu T.V.- ul deschis pe unul din posturile locale, am primit un semnal de incurajare din partea hazardului. Am recunoscut, pe ecran, chipul unui ziarist, despre care, ca om rupt de lume ce sunt, am aflat ca exista, doar citind un articol al sau, scris anul trecut despre fratele meu, la scurt timp dupa moartea sa. Nu voi aminti aici numele ziaristului, a carui activitate gazetareasca si scriitoriceasca imi sunt acum familiare, ci despre inseninarea pe care mi-a produs-o un roman intitulat "DUHUL ECLIPSEI", de satmareanul Dan Marius Cosma, pe care tocmai il prezenta. Vazusem de dimineata o cronica a cartii in gazeta locala, si-mi propusesem deja sa cumpar si sa citesc cartea, iar acum, ma simt incurajat sa continui sa-mi scriu cartile, indiferent de starea de slabiciune si de dezamagirile pe care mi le provoaca, cu larghete, semenii si antropoizii.Domnule Cosma, te citesc in curand, si daca-mi place cartea, ti-o dedic pe a mea. Ne vedem, daca voi mai fi vizibil, in decembrie, la lansarea ei. Papagalii din ilustratie nu au nimic comun cu textul articolului, dar sper sa destinda atmosfera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu