Ceea ce se vede in imagini este, neindoielnic, frumos. Dar in lumea desfasurata, e si inmiresmat si sonor, caci zumzaie albinele intre crengi, de zici ca e un stup. Tot orasul e ametit de mirosul teilor infloriti, iar eu ma gandesc la Eminescu si la Nichita. De dragul lui Eminescu ii placeau teii lui Nichita Stanescu. Mi-l amintesc pe Nichita, plangad la vederea bucurestenilor ce despuiau teii de flori. Cand ma gandesc ca l-am vazut in viata si pe Arghezi, iar acum, pot sa-l vad oricand pe Cartarescu! Am avut si avem oameni mari printre noi, romanii. Acesta este teiul Iuliei. Dar cine este Iulia? Sunt sigur ca veti auzi de ea, sunt sigur ca-i veti citi cartile, care inca nu au iesit din adancurile unde germineaza gandurile si sentimentele ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu