De cand n-am mai postat fotografii din Lemuria pe blogurile mele? De cand n-am pasit prin Lemuria? Sunt eu omul care se preda fara speranta? Nici cand moartea va bate la usa! Cei ce ma cunoasteti, stiti ca sunt vraci, ca fac minuni, ca detin puteri magice. Am constatat azi ca puterea mea ajunge departe de tot, unde nici cu gandul nu credeam ca mai ajunge. Nu ma las, sa stiti toti cei ce ma iubiti, si toti cei ce sperati ca voi pieri. Ce-a fost mai greu a trecut, si de-acum va am pe toti in vedere: sa va ocrotesc, sau sa va dojenesc, dupa caz. Nu va port ranchiuna. De ce sa ma fi crezut ca-mi este, cu adevarat rau? Iata ca incepe sa fie si pentru mine vara. Nici un necaz ca-i si vremea furtunilor. La nimic nu voi renunta: nici la visele cele mai hazardate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu