Iran: zi de doliu pentru victimele revoltei

Îmbrăcaţi în negru, în semn de doliu, şi sfidând interdicţiile autorităţilor, susţinătorii opoziţiei au ieşit şi ieri pe străzile Teheranului. Cotidianul reformator “Etemad Melli” a consacrat prima pagină “Mişcării Tăcerii”, care a cerut anularea rezultatelor scrutinului de acum o săptămână, prin care a fost reales preşedintele Mahmoud Ahmadinejad.

Marşul a fost şi unul de comemorare a celor ucişi în confruntările dintre protestatari şi forţele de ordine. Liderul opoziţiei, Mir Hossein Moussavi, a chemat poporul să se adune în moschei sau să manifeste în tăcere. Cel puţin opt oameni au fost ucişi luni, la Teheran, iar informaţii privind represiunea violentă a protestelor au apărut şi din alte oraşe iraniene.

“Amnesty International”, care monitorizează situaţia prin intermediul unei reţele de corespondenţi locali, a raportat mai mulţi morţi în localitatea Oroumiye, din sudul ţării, unde poliţia i-a atacat pe manifestanţi cu bastoanele şi a folosit gaze lacrimogene.

Demonstraţii au avut loc pe tot teritoriul Iranului, susţine “Amnesty International”, menţionând oraşe precum Tabriz şi Bobol (în nord), Shiraz (în sud) şi Mashad şi Zahedan (în est).

Represiunea bloggerilor

Autorităţile de la Teheran au blocat accesul la mai multe website-uri, precum Twitter şi Facebook. Totuşi, protestatarii, în general tineri, au reuşit să găsească modalităţi de a trimite mesaje către lumea exterioară. Fotografii din timpul represiunii apar în continuu pe YouTube şi pe website-ul CNN, arătând protestatari care sunt bătuţi şi plini de sânge. În cele mai multe cazuri, ele nu pot fi verificate, iar multe sunt postate de anonimi.

Imagini din timpul protestelor sunt postate în continuu pe internet

“Garda Revoluţionară i-a avertizat pe blog­geri să şteargă de pe paginile lor orice conţinut referitor la tulburările din Iran, sub ameninţarea represaliilor”, este unul din comentariile postate pe website-ul CNN de cineva care îşi spune “Ahmadinejad”.

Ayatollahul Ali Khamenei urmează să ţină astăzi o predică ce va fi urmărită cu interes în Iran, pentru că ar putea conţine indicii privind modul cum guvernul intenţionează să rezolve impasul.

Hadi Ghaemi, director al Campaniei pentru drepturile omului, cu sediul la New York, a declarat că a vorbit cu rude sau colegi ai persoanelor care au fost arestate sau au dispărut, apreciind că numărul acestora este de cel puţin 200.

Cum păcăleşte presa străină cenzura

Presa internaţională este nevoită să recurgă la stratageme pentru a putea relata despre manifestaţiile din Iran, de la folosirea de pseudonime, la supravegherea site-urilor de socializare, scrie AFP. „Folosim atât iranieni, cât şi străini pentru a aduna informaţii de pe străzile din Teheran, dar funcţionarea normală este din ce în ce mai dificilă“, a explicat Richard Beeston, de la „Times”.

După ce luni le-a expirat viza celor doi jurnalişti trimişi pentru alegerile prezidenţiale de săptămâna trecută, „Times“ foloseşte personal care semnează sub pseudonim. Păstrarea anonimatului este şi alegerea cotidianului spaniol „El Mundo“.

Scene violente au avut loc în timpul manifestaţiilor

„Times“ supraveghează şi site-uri precum Facebook şi Twitter, dar „cu prudenţă“. „Suntem conştienţi că opozanţi ai regimului vor prezenta elemente care nu se verifică şi probabil vor face propagandă“, a explicat Beeston.

Twitter este monitorizat şi de postul de televiziune francez France24 - ai cărui jurnalişti nu au obţinut viză - şi de cele britanice BBC şi Sky News.

Jurnalul unui iranian din România
„Revoluţia verde“ varsă sânge roşu

În ultima săptămână am văzut mai multe imagini şi gesturi care m-au impresionat. Nu ai cum să nu simţi un nod în gât când vezi cum un poliţist trimis de guvernul Ahmadinejad să-i rupă pe protestatari în bătaie e rănit „la datorie”, dar primeşte îngrijiri de la aceiaşi oameni pe care, cu câteva minute mai devreme, îi lovise în mod brutal.

Ţi se face pielea de găină când vezi cum oamenii se apără în faţa glonţului strigând doar „Allah Akbar” (n.r. - Dumnezeu e mare). Dar, ceea ce m-a bulversat a fost o scurtă relatare făcută pe un site iranian de un student din Teheran. Îi redau mesajul aici integral, în speranţa că acesta va fi citit de restul lumii, fiind­că, într-un moment în care în Iran telefoanele mobile sunt dezactivate de guvern, iar accesul la internet e restricţionat, ştiu prin ce a trecut acest om.

Poliţiştii sunt trimişi să-i rupă pe protestatari în bătaie

„Sunt un student la medicină. Aseară, am văzut lucruri şocante în secţia de urgenţă a spitalului nostru. Nu am avut unde să-i internăm pe cei împuşcaţi, iar nouă oameni au murit pe tura de noapte. Mă uitam la doctori cum plângeau şi operau. La un moment dat, a venit o camionetă şi a luat cadavrele celor ucişi în proteste. Nici nu ne-au lăsat să notăm numele celor morţi, să aflăm cine erau, cu ce se ocupau.

Cum poţi să-i numeşti pe cei care n-au respect nici pentru morţi? Ce răspunsuri poţi să dai familiei unui băiat de 13 ani împuşcat mortal şi al cărui cadavru s-a pierdut? Deja nu mai vorbim de alegeri. Nu ştiu dacă Ahmadinejad a furat voturile sau dacă le-a câştigat pe bune, dar ştiu un lucru: un criminal n-are cum să conducă o ţară”.

Amir Kiarash

S-a născut la Teheran, în 1981, la un an după declanşarea războiului Iran – Irak. A venit în România, împreună cu familia, în 1992. În Bucureşti, a absolvit Liceul iranian şi apoi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Ca ziarist, a lucrat la „Gazeta Sporturilor”, „ProSport”, iar de la 1 iunie este editor la „Adevărul”.










sursa: aici