Va intrebati, desigur de ce zace Kenziro in stare letargica, fara sa dea macar tura aceea anuntata, pe la curve, sau cel putin, de ce nu trage obisnuita betie ? Va spun : jocurile acestea mirifice, au reusit sa-l schimbe launtric. De aceea in loc sa treaca, fara sa intoarca capul, cum face el, in mod firesc, acum ofera o floricica celei retrase de pe plaiurile Halmei, pe care o alinta "draga-draga", si trage nadejdea ca o alta se va antrena in joc, caci minuni nu se mai intampla pentru ca jocul sa aiba aceleasi personaje si pe parcursul toamnei. De altfel, din lanurile de odinioara, s-au facut granele din pod, si paiele din sura. Totul curge, cum zicea mai ieri, Heraklit, la Efes. Iar Kenziro, tot mai tacut si singur, asculta ecourile cantecelor unui vechi lautar, pe nume Zavaidoc, ce canta intr-un timp apus pentru vecie, si spera sa redea Halmei viata, in straie de toamna. Desigur, de mai prinde vreo zi de toamna la revenirea din Dakar.
totul este iluzie..totul
RăspundețiȘtergere